Devenind o prezență vindecătoare #58


Nu putem câștiga o luptă împotriva a ceea ce nu vedem, nu înțelegem și nu confruntăm în noi înșine. Trebuie să înțelegem că viciile funcționează ca supapă pentru disconfortul nostru – un mod de a scăpa de sentimentele acumulate pe care nu știm să le gestionăm eficient. Iar emoțiile puternice stau deseori la rădăcina comportamentelor nesănătoase, indiferent dacă recurgem la mâncare în exces atunci când suntem stresați, furie explozivă atunci când suntem mânioși sau comportament nechibzuit când suntem entuziasmați. Din cauza aceasta, Scriptura ne avertizează cu înțelepciune să ne păzim inimile împotriva sentimentelor puternice precum frica, îngrijorarea, mânia, neiertarea, amărăciunea sau gelozia. Însă de ce oare avertizează împotriva acestora atât de des și în moduri atât de felurite? Dumnezeu cunoaște cât de ușor sucombăm în fața acestor comportamente și cât de mult ne pot acestea răni pe noi și pe cei din jurul nostru. Așadar, lupta împotriva acestora trebuie să fie un angajament pe care să ni-l luăm zilnic, știind că Dumnezeu ne cheamă să ne reînnoim constant mințile în El.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Apoftegmele Părinților pustiei #19


Au venit odată la apa* Achillas trei bătrâni. unul dintre ei avea un renume rău. Unul dintre ei a zis bătrânului:„Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „N-am vreme.” Celălalt, care avea nume rău, i-a zis: „Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „O să-ți fac una”. Atunci, cei doi bătrâni l-au întrebat deoparte: „Cum vine asta? Noi te-am rugat să ne faci și tu nu ai vrut, dar acestuia i-ai spus: „O să-ți fac.” Bătrânul le-a zis: „Eu v-am spus că n-o să v-o fac și nu v-ați întristat că nu am vreme. Acesta însă, dacă nu i-o fac, o să spună: „A auzit de păcatul meu și nu a vrut să-mi facă.” Și o să rupă îndată legătura cu noi. Așa însă i-am înviorat sufletul, ca unul ca ăsta să nu fie copleșit de întristare.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Părinții Bisericii – Hildegard von Bingen


Când mi-am început documentarea pentru seria Părinții Bisericii, au existat multe nume feminine care apăreau fie în istoria personală a acelor episcopi, martiri și sfinți, fie în istoria Bisericii în sine, având propria poveste independentă și viață trăită pentru Hristos. Așa că, în luna martie, m-am gandit să scriu niște rânduri despre câteva femei deosebite din istoria Bisericii, onorând faptul că pe lângă cercul celor trei Capadocieni era și o soră, o sfântă de la care chiar și ei aveau de învățat…; sau, undeva departe de locul în care fusese exilat, chiar și marele teolog Ioan Gură de Aur avusese o ucenică, diaconiță…; sau într-o odaie din Imperiu, o mamă se ruga fierbinte pentru fiul ei, Augustin.


Încheiem această mini-serie din luna martie cu o femeie remarcabilă – Hildegard von Bingen (1098-1179) – o călugăriță și stareță benedictină, una dintre cele mai importante reprezentante ale misticismului german, deținând cunoștințe în o mulțime de domenii și, datorită lor, exercitând o influență pe care foarte puține femei ar fi putut-o avea în acele vremuri. De altfel, este una dintre puținele femei care deține titlul de Doctor al Bisericii, titlu acordat celor care, prin viața lor sfântă și învățăturile teologice, au avut un impact semnificativ asupra spiritualității creștine.

Continuă lectura „Părinții Bisericii – Hildegard von Bingen”

Apoftegmele Părinților pustiei #18


Unul l-a întrebat pe un bătrân: „De ce, când stau în sălașul meu, duhul îmi cutreieră în toate părțile?” Bătrânul i-a răspuns: „Fiindcă sunt bolnave celelalte simțuri din afară, văzul, auzul, mirosul, vorbirea. Dacă însă le întrebuințezi pe acestea în curăție, celelalte simțuri dinlăuntru își găsesc liniștea și tămăduirea.”

Unul l-a mai întrebat pe un bătrân: De ce, când stau în sălașul meu, deznădăjduiesc?” Acela i-a răspuns: „Fiindcă nu ai cugetat încă nici la odihna la care nădăjduim, nici la pedeapsa viitoare. Dacă ai fi luat bine aminte la acestea, chiar de ți-ar fi plină de viermi chilia ta, ai răbda și nu ai deznădăjdui.”


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #17


Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Părinte, de ce am inima împietrită și fără frică de Dumnezeu?” Bătrânul i-a răspuns: „Socotesc că, dacă omul păstrează mustrarea în inima sa, va dobândi frica de Dumnezeu.” Fratele a întrebat: „Ce este mustrarea?” Bătrânul i-a răspuns: „Înseamnă ca omul să-și mustre sufletul pentru toate lucrurile, zicându-i: „Adu-ți aminte că trebuie să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu.”

Un frate i-a spus lui apa Paisie*: „ Ce să fac, căci am inima împietrită? Nu am frică de Dumnezeu.” Acela i-a răspuns: „Du-te și alătură-te unui frate care are frică de Dumnezeu și, din felul lui de a se teme, vei dobândi și tu frica de Dumnezeu.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.