Fiți cu băgare de seamă la propria „narațiune”: deoarece noi urmărim narațiunea pe care o construiește propria minte care încearcă să explice toate lucrurile care ni se întâmplă, când cineva acționează într-o manieră care ne rănește, explicația minții noastre apare instantaneu și joacă un rol crucial în determinarea reacției noastre. Narațiunea ne va spune dacă trebuie să luăm acea ofensă personal, sau dacă ofensa a fost intenționată. Ea atribuie motivații, ea decide aproape fără să ne dăm seama ce fel de persoană este cea care ne-a ofensat. Narațiunea noastră poate chiar să ne spună că cealaltă persoană nu merită compasiunea noastră, ceea ce ne va valida propria noastră poziție de superioritate și ne va încătușa într-un cerc vicios al neiertării.
Dacă dorim să ne reîntoarcem la „bunătățile” pe care Dumnezeu le-a intenționat pentru noi, trebuie să învățăm cum să ne alegem comportamentele, astfel încât alegerile noastre să transcendă reacțiile noastre de moment și să pună compasiunea la temelia interpretării noastre. Narațiunea noatră este o parte importantă a călătoriei noastre către iertare. Încearcă să practici compasiunea cu aceeași disciplină cu care încerci să îți atingi alte scopuri dificile.
Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing
