Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #393


„În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată”. (Luca 2:1-5)

Te-ai simțit vreodată, la fel ca mine, mic și neînsemnat într-o lume cu șapte miliarde de oameni, în care toate știrile vorbesc despre mari mișcări politice, economice și sociale și despre oameni cu mare putere și prestigiu? Nu lăsa acest lucru să te descurajeze. Înțelegem din Scriptură că toate forțele politice și toate complexele industriale gigant sunt, fără să știe, coordonate de Dumnezeu, nu de dragul lor, ci de dragul oamenilor mici ai lui Dumnezeu – oameni ca Maria și Iosif care trebuiau aduși de la Nazaret la Betleem. Dumnezeu mânuiește un imperiu pentru a-Și binecuvânta copiii. Nu prosperitatea noastră caută El, ci sfințirea noastră.

El este Dumnezeul mare al oamenilor mici și avem un mare motiv de bucurie în faptul că, fără să știe, toți regii și președinții și cancelarii lumii urmează decretele suverane ale Tatălui nostru din ceruri, pentru ca noi, copiii, să devenim asemenea chipului Fiului Său, Isus Hristos.

Un strop de viață #392


„Sufletul meu măreste pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” (Luca 1:46-55)

Maria înțelege clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe cale să schimbe cursul întregii istorii a umanității. Cele mai importante trei decenii din toate timpurile sunt pe care să înceapă. Și unde este Dumnezeu? Pe El Îl preocupă două femei necunoscute și smerite – una în vârstă și stearpă (Elisabeta) și una tânără și fecioară (Maria). Iar Maria este atât de mișcată de această viziune despre Dumnezeu, Cel care îi iubește pe cei umili, încât izbucnește într-un cântec.

Maria și Elisabeta sunt minunatele eroine ale relatării lui Luca. Lucrul care îl impresionează cel mai mult, se pare, și lucrul cu care vrea să-l impresioneze pe Teofil, nobilul său cititor, este smerenia și bucuria Elisabetei și a Mariei.

Elisabeta spune: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1:43). Maria spune : ”Domnul a privit spre starea smerită a roabei Sale”.(Luca 1:48)

Singurii oameni a căror suflete pot cu adevărat glorifica pe Domnul sunt cei ca Elisabeta și Maria – oameni care recunosc starea lor smerită și sunt copleșiți de bunăvoința unui Dumnezeu măreț.

John Piper, Good News of Great Joy

Un strop de viață #390


„Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:7-8)

3. Hristos ne va ajuta

A treia implicaţie a acestui dublu adevăr, acela că Hristos a venit să nimicească obiceiul nostru de a păcătui şi de a ne ierta păcatele, este aceasta: Hristos ne va ajuta cu adevărat în lupta noastră.

El te va ajuta cu adevărat. E de partea ta. El nu a venit să nimicească păcatul pentru că acesta este distractiv. El a venit să-l distrugă pentru că acesta este fatal. Este o lucrare de amăgire a diavolului şi acesta ne va distruge dacă nu-i ţinem piept. El a venit să ne ajute, nu să ne rănească.

Acesta este al treilea dar de Crăciun: Hristos te va ajuta să biruieşti păcatul din tine.1 Ioan 4:4 spune: ”Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume”. Isus e viu, Isus e atotputernic. Isus trăieşte în noi prin credinţă. Şi Isus este pentru noi, nu împotriva noastră.  El te va ajuta. Încrede-te în El.

John Piper, Good News of Great Joy

Un strop de viață #389


„Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:7-8)

2. Nădejdea că eşecurile noastre vor fi iertate

Iată cea de-a doua implicaţie a dublului adevăr, acela că Hristos a venit să nimicească obiceiul nostru de a păcătui şi de a ne ierta păcatele. Şi această implicaţie este: noi progresăm în biruinţa asupra păcatului nostru când avem nădejdea că eşecurile noastre vor fi iertate. Dacă nu ai această nădejde că Dumnezeu îţi va ierta păcatele, când porneşti la luptă împotriva păcatului, renunţi repede.

Mulţi dintre voi vă gândiţi la nişte schimbări în noul an, pentru că aţi căzut într-un model de viaţă păcătos şi doriţi să ieşiţi din el. Doriţi noi moduri de îmbunătăţire a felului cum mâncaţi. Noi moduri de distracţie. Noi moduri de dăruire.  Noi modalităţi de relaţionare cu partenerul de viaţă. Noi modalităţi de  a avea timp de părtăşie cu familia. Noi modalităţi de somn şi exerciţiu fizic. Noi moduri de  a avea curaj în a mărturisi.  Dar te lupţi şi te întrebi dacă merită.  Ei bine, iată care este cel de-al doilea dar de Crăciun: Hristos nu a venit doar să nimicească lucrările diavolului – obiceiul nostru de a păcătui – El a venit şi pentru a fi un avocat al nostru când eşuăm în luptă.

Aveți grijă, însă! Nu schimbați harul Lui Dumnezeu în permisiune pentru a continua în păcat.

Luptaţi cu aceste modele păcătoase din viaţa voastră. Lăsați ca eșecurile să vă dea nădejdea de a continua lupta. Vă scriu acest lucru, ca să nu păcătuiţi, dar dacă păcătuiţi, aveţi un avocat, pe Isus Hristos.

John Piper, Good News of Great Joy

Un strop de viață #388


„Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:7-8)

Dacă Fiul lui Dumnezeu a venit să te ajute să te opreşti din a păcătui – ca să distrugă lucrarea diavolului – şi dacă a venit şi să moară pentru ca, atunci când păcătuieşti, să existe o ispăşire, o îndepărtare a mâniei lui Dumnezeu, atunci ce implică acest lucru pentru viaţa ta?

Trei lucruri. Şi sunt trei lucruri pe care ar fi minunat să le ai. Le voi prezenta pe scurt ca daruri de Crăciun.

  1. Un scop clar în viaţă

Acest dar implică să ai un scop clar în viaţă. Negativ spus, nu păcătui. „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi.” (1 Ioan 2:1). „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Din punct de vedere pozitiv, tot răspunsul este însumat în 1 Ioan 3:23. Este cel mai bun rezumat al epistolei lui Ioan. Observaţi această poruncă „unică”- „Şi porunca Lui este să credem în numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El”. Aceste două lucruri sunt atât de strâns legate încât Ioan le numeşte o singură poruncă: credinţa în Isus şi iubirea celorlalţi. Acesta este scopul tău. Aceasta este esenţa vieţii creştine. Încrederea în Isus, iubirea oamenilor. Încrede-te în Isus, iubeşte-i pe oameni. Acesta este primul dar: un scop în viaţă.

John Piper, Good News of Great Joy