Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #715


Paștele este o trecere: de la întuneric la lumină, de la robie la libertate, de la moarte la viață. A ne converti la bucurie în Duminica Învierii nu înseamnă, însă, că vom fi scutiți de temeri. Înseamnă doar să credem că toate firele de păr de pe capul nostru sunt numărate și că nici unul nu se clintește fără voia Tatălui. Acest adevăr – care e o mare mângâiere – ne mai spune că Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, chemându-ne pe nume și stându-ne alături, dar ne cere convertirea, dăruindu-ne harul. Aceasta e misiunea Bisericii și a fiecărui credincios – de a contribui prin viața sa la schimbarea lumii.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #713


Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Ioan 19: 30

Culminația Evangheliei și culminația întregii povestiri a lui Israel e paradoxala „întronizare” a lui Isus pe cruce, momentul final al împlinirii marii povestiri scripturistice. Ultimul cuvânt al lui Isus, „tetelestai”, „S-a sfârșit!”, spune limpede asta. S-a încheiat povestea – povestea creației, povestea legământului lui Dumnezeu cu Israel.Poate începe acum o nouă creație, așa cum se întâmplă îndată după învierea lui Isus. Acum poate fi lansat noul legământ, când ucenicii sunt trimiși în lume înzestrați cu Duhul lui Isus. Acesta e modul în care povestea lui Israel ajunge la ținta ei și poate aduce acum roade în întreaga lume.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #711


Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

Ioan 14:30

Adepții lui Isus trebuie să înțeleagă cumplitele evenimente ale următoarelor douăzeci și patru de ore drept culminația unei bătălii cu un inamic real care lucrează prin trădarea lui Iuda și prin aspra putere a Romei. Și mai trebuie să înțeleagă implicarea lui Isus în această bătălie, mergând inclusiv până la aparenta ei pierdere, ca desfășurându-se sub comanda neimaginată până atunci a Celui la care Isus se referă drept „Tată” al Său.

Îmbrățișarea de către Isus a îngrozitoarei vocații de a muri pe cruce e văzută drept răsturnarea puterilor lumii, a modului puterii lumii.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #709


Atunci când a murit pe cruce, Isus câștiga victoria asupra „stăpânitorilor și autorităților” care-și croiseră această lume în felul lor violent și distrugător.

Instaurarea Împărăției lui Dumnezeu înseamnă detronarea împărățiilor lumii, nu pentru a le înlocui cu alta rămasă în chip fundamental de același fel (croindu-și o cale printr-o forță a armelor superioară), ci pentru a o înlocui cu una a cărei putere e cea a slujirii și a cărei tărie e tăria iubirii.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #707


Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Luca 24: 25-27

Pentru Luca e limpede că evenimentele care-L implică pe Isus sunt evenimentele în care întreaga istorie anterioară a lui Israel e rezumată și condusă spre ținta ei fixată de Dumnezeu. Dar acesta nu e un lucru pe care cititorii ocazionali îl pot vedea dintr-o clipită. Nu e un lucru pe care să-l recunoască pe loc Caiafa sau fariseii atunci când adepții lui Isus au început să vestească faptul că acesta înviase din morți. Poporul trebuia „să cerceteze zi de zi Scripturile dacă acestea ar fi așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Ceea ce autorii evangheliilor sunt dornici să transmită – și anume că viața, moartea și învierea lui Israel, chiar dacă nimeni nu se aștepta la așa ceva și multora nu le-a plăcut felul în care aceasta se prezentase – e un lucru care, asemenea lui Isus cel înviat, poate fi văzut doar de ochiul credinței. Povestea are un sens ca întreg, sau n-are nici unul.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor