Un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19
Există mai multe aspecte ale acestei lecturi evanghelice despre Zacheu care se referă la propria noastră intrare în deșert.
Mai întâi, să avem dorința arzătoare a lui Zacheu. El nu stă fără rost așteptând să-L vadă pe Domnul, doar-doar va trece pe acolo. Ci se spune că el Îl căuta pe Domnul; există un sens al iminentei sosiri a Domnului și un sens al așteptării lui Zacheu, dorința arzătoare de a-L căuta, de a-L găsi într-un mod activ. Doar dacă abordăm în acest mod perioada Postului, nu într-un sens de presimțire rea, așteptând cu teamă venirea Lui, bucurându-ne în grabă de toate lucrurile la care știm că ni se va cere să renunțăm – nu astfel, ci cu dorința arzătoare de a-L vedea limpede pe Hristos. Numai prin propria noastră căutare speranțele noastre vor fi împlinite prin Postul cel Mare, și ca Zacheu, vom primi mai mult decât am fi așteptat vreodată.
Dacă nu avem nicio dorință și nicio râvnă sinceră, atunci ei bine, vom învăța și vom primi la fel de puțin prin post și prin sărbătoarea care urmează. Săptămânile acestea sunt ca încălzirea dinaintea unei curse care urmează să aibă loc; trebuie să începem, chiar și acum, să pornim a ne pregăti pentru ceea ce se așteaptă de la noi.
Nu trebuie să uităm niciodată că putem să participăm la această cursă, că putem câștiga această luptă, doar pentru că Hristos Însuși a participat mai întâi pentru noi. El a biruit dușmanul și, așa cum am văzut, ne dă toate nouă. Astfel, să învățăm de la Zacheu și să ne pregătim: să fim dornici să ne cunoaștem adevărata noastră statură, să începem să ne căim și să fim gata pentru lupta pe care o implică aceasta. Mai mult decât atât, știind ce urmează, să ne bucurăm și să ne ridicăm inimile către Domnul, știind că toate lucrurile sunt în mâinile Lui, lucrând pentru binele celor care Îl iubesc pe El.
Crucea lucrează în lume. Omilii pentru perioadele liturgice de peste an, Pr. Prof. John Behr
CARTEA E O VIAȚĂ 