Părinții Bisericii – Efrem Sirul


Dacă săptămâna trecută am aflat despre Isaac Sirul, astăzi vom descoperi un alt scriitor și teolog prolific din aceeași tradiție, un clasic al literaturii siriene și proclamat Doctor al Bisericii de către papa Benedict al XV-lea. Este vorba despre Efrem Sirul (~306 – 373). Fiind hirotonit diacon, a compus imnuri și a scris comentarii biblice, care au stat multă vreme la baza școlii teologice siriene. Efrem este creditat ca fondatorul Școlii din Nisibe, care în secolele următoare a fost centrul învățăturilor Bisericii Asiriene a Răsăritului. După ce împăratul roman de la acea vreme a pierdut un conflict militar la granița orientală, acesta a cedat orașul Nisibe persanilor. Din cauza acestor tulburări, Efrem a plecat din oraș, împreună cu mulți alți creștini. S-a stabilit la Edessa (astăzi în Turcia), un oraș cu o mare comunitate creștină, și și-a continuat munca de dascăl la școala de acolo. Pe lângă opera sa exegetică, există patru sute de imnuri compuse de Efrem Sirul. În plus, Efrem a demonstrat că poezia nu este numai un mijloc adecvat pentru teologie, ci chiar superior în multe feluri discursului teologic – acesta scriind și omilii în versuri. Poemele sale au fost traduse încă din timpul vieții lui Efrem în limba greacă veche, în armeană, arabă sau latină.

Să-l lăsăm, însă, pe Efrem Sirul să ne vorbească despre două teme fundamentale ale creștinismului răsăritean: virtutea și pocăința. El pune în contrast câte un păcat, cu virtutea sa opusă. Cuvântările sale mi-au amintit de cartea Păcate respectabile, de Jerry Bridges, pentru că premisa de la care pleacă autorii este similară: poate că am depășit (sau cel puțin așa sperăm) stadiul în care ne luptam cu păcatele pe care le considerăm „mari”, vizibile și condamnabile, însă ne-am mulțumit că nu le mai comitem pe acelea, și le ignorăm pe cele care ni se par „minore” – însă sunt o ofensă la fel de mare adusă Împăratului Universului.

Fericiți vor fi cei care se vor arăta înaintea Judecătorului cu îndrăzneală. Aceștia vor primi răsplata cea sfântă din mâna lui Hristos. Vai, însă, celor care vor fi rușinați atunci pentru faptele cele lipsite de folos duhovnicesc și pentru nimicuri! Ce cuvânt de apărare va avea cel care va fi osândit pentru ambiție sau pentru îngâmfare, sau pentru neascultare, sau pentru nesupunere, sau pentru lăcomia pântecelui, sau pentru nesăbuință, sau pentru multa vorbire, sau pentru mândrie, sau pentru tiranie, sau pentru comportare impertinentă, sau pentru invidie, sau pentru certuri, sau pentru mânie, sau pentru clevetire, sau pentru batjocorire?
Pentru aceasta, vă rog, fraților, ca nimeni dintre voi să nu fie osândit pentru niciuna dintre acestea. Fiindcă de păcatele grele știu bine că vă păziți, dar pe acestea le socotiți că sunt neimportante.

Efrem arată că există o judecată pentru acestea și că fiecare păcat „mic” aduce cu sine o pleiadă de alte păcate care distrug caracterul.

Să cercetăm cele bune, ca să nu cercetăm pe cele rele, fiindcă mintea nu rabdă să rămână nelucrată. Să ne predăm mintea noastră cercetării cuvintelor lui Dumnezeu și rugăciunilor și gândurilor celor bune.
Răutatea, pe cei ce o cercetează și o urmează pe ea, îi face întunecați, în timp ce virtutea, pe cei care se folosesc de ea și reușesc să o dobândească, îi face luminoși.

Efrem alcătuiește o listă întreagă de virtuți pe care să le urmărim, care începe cu frica de Dumnezeu, iubirea sau răbdarea. Pentru cel care nu are răbdare, Efrem scrie: „El duce o luptă fără sens; faptele sale, dimpreună cu lucrările sale, se mișcă așa cum frunzele sunt mișcate de vânt; în cuvintele sale el nu rămâne statornic; dintr-odată lasă o părere pentru alta. Nu dobândește discernământ, se alătură celui rău, se sfătuiește cu cel care îl judecă pe aproapele, îl sprijină pe cel care face nedreptăți, nu păstrează taina, este bucuros să facă descoperită orice taină. Ce este mai josnic decât aceasta?

În schimb, cel răbdător dobândește și alte virtuți: în dispute este împăciuitor, în postiri este râvnitor, în rugăciuni, răbdător, în slujirea sa este atent, în slujirile sale către alții este nobil; el prevede cele necesare pentru cei bolnavi și oferă primul ajutor celor ce se găsesc în necazuri. Cel care a dobândit răbdarea, a dobândit și nădejdea, fiindcă un astfel de om este îmbrăcat cu orice faptă bună.

Efrem vorbește apoi despre firea certăreață și mânioasă: Să plângeți, fraților, și să-i tânguiți pe cei care nu au blândețe, ci sunt strâns legați de răutate, fiindcă pe aceștia îi așteaptă osândirea cea nefericită. (…) Un astfel de om nesocotește povățuirile, îi alungă pe cei blânzi, îi batjocorește pe cei care arată îngăduință, se împotrivește fiecăruia, este părtaș la certuri, în certuri el face să se certe mai tare pe cei care țin cuvântul. Ascultă cu bunăvoire cuvintele defăimătoare, mereu obosit și lipsit de râvnă față de post, neputincios și nefolositor față de orice faptă bună, trândav față de gândurile cele duhovnicești, fiindcă orice fărădelege pornește din gura lui. Un astfel de om, deci, merită mult să fie compătimit de ceilalți. Pentru aceasta, vă rog, fraților, să vă păziți de răutate.

Printre „răutățile” pe care le mai enumeră Efrem sunt neascultarea, nemulțumirea, invidia, gelozia, păcate „respectabile” pe care ne regăsim și în lista lui Jerry Bridges.
În schimb, fericit este omul care nu se mânie ușor, care nici nu primește mânia. Un astfel de om are întotdeauna înlăuntrul său pacea. Cel care izgonește de la sine duhul mâniei și al furiei nu se teme de răzvoiul duhovnicesc și de tulburare, și întotdeauna se liniștește în duhul și are o față fericită. (…) Cu adevărat de trei ori este fericit cel care alungă întotdeauna de la sine duhul mâniei și al furiei, fiindcă trupul și sufletul și mintea acestui om neîncetat se întâresc.

Cu adevărat fericit și de trei ori fericit este cel care păzește cumpătarea, deoarece cumpătarea este o mare virtute. Este cumpătare în vorbire, așadar nimeni să nu se îngrijească să spună multe cuvinte și nefolositoare, ci să-și înfrâneze vorbirea lui și să nu osândească, să nu vorbească batjocoritor, să nu blesteme, să nu spună fără noimă ce nu trebuie, să-și înfrâneze limba lui ca să nu-l vorbească de rău pe aproapele, să nu dezvăluie cele tainice altora. Este cumpătare și în ascultare, așadar să nu fie stăpânit cineva sau să fie preocupat de auzurile cele nefolositoare. Este cumpătare și la ochi, așadar să nu fie stăpânit cineva de vederea cea deșartă și să nu privească sau să observe toate cele nemulțumitoare și care nu trebuie. Este cumpătare în supărare, așadar să nu fie cineva stăpânit de mânia sa și să se aprindă repede. Este cumpătare și în ambiție, așadar să nu fie stăpânit cineva de mintea sa și să nu mai dorească să fie slăvit, să nu se înalțe pe sine însuși, să nu se mândrească din pricina laudelor. Este o cumpătare și a gândurilor, iar pe cei care o folosesc cu frică de Dumnezeu, nimeni nu-i va judeca.
Cu adevărat cumpătat este cel care își dorește acele bunuri nemuritoare și cu mintea sa privește cele pe care dorința sa i le arată.

Toate virtuțile sunt cuprinse în smerenie, „regina virtuților”:
Cel smerit nu se bucură pentru căderea altuia, ci se bucură pentru propășirea aproapelui. Cel smerit, nu se smerește doar când se găsește în sărăcie și greutăți, și nu se arată mândru când se găsește în bogăție și slavă, ci neîncetat rămâne statornic în această virtute. Omul smerit nu defăimează un frate sau pe altul, lucru care este diabolic, ci este împăciuitor și nu răspunde cu rău la răul care i s-a făcut. Cel smerit nu-i cinstește numai pe cei mai presus de el, ci îi cinstește și pe cei mai mici decât el. Omul care a dobândit smerenia urmărește evlavia, cu toată puterea sa. Cel smerit nu este stăpânit de mânie, nu îi ocărăște pe alții, nu își înalță glasul cu putere, ci în fiecare situație se teme, din evlavie, să nu păcătuiască. nu se poartă cu necuviință, nici nu trândăvește, nu știe de supărare, nici de viclenie, ci prin simplitate și prin luptă slujește pe Domnul, spre sfințire și pace și spre bucuria cea duhovnicească. El se socotește pe sine însuși în viața aceasta ca un pelerin pe o corabie. Cel smerit iubește să audă cuvinte duhovnicești și nu își îndepărtează mintea de la poruncile Celui Preaînalt, fiindcă s-a lepădat pe sine însuși pentru nădejdea pe care o are față de Domnul nostru Isus Hristos. Cu adevărat, fericiți sunt acei creștini, fiindcă acestora Domnul le-a spus „De acum, nu vă mai zic slugi, ci v-am numit pe voi prieteni și frați.

De aceea, Efrem Sirul îndeamnă permanent la pocăință, la plângerea păcatelor noastre și la apropiere de Domnul nostru plin de dragoste și milostivire, care poate ridica mulțimea păcatelor noastre și ne poate restaura ca să ajungem la adevărata noastră menire. De altfel, de la Efrem ne-a rămas și o rugăciune foarte practică și potrivită a fi spusă la începutul fiecărei zile, pentru că rezumă atât esența lucrurilor de care să ne ferim, cât și esența lucrurilor de care să fim umpluți. Această rugăciune se citește mai ales în Postul Paștelui, deci este cu atât mai potrivită acum:

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

O altă rugăciune a lui Efrem sună astfel:

Mântuiește-mă, Îndurate! Mântuiește-mă, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, Cel fără de păcat, și dăruiește-mi, Mântuitorule al meu, ca dar cercetarea vieții, ca să nu mai am vreodată în inima mea altă cercetare și grijă în afară de aceasta, ca neîncetat să îndeplinesc voile Tale! Așadar, de vreme ce harul cel dumnezeiesc mă va ajuta pe mine, păcătosul, voi deveni în întregime râvnitor, ca să merg, cinstind poruncile Tale, ca să iconomisesc bine talantul, pe care Însuși Împăratul cel Ceresc mi l-a dăruit, și dacă îl voi fi iconomisit bine, Mântuitorule al meu, să fiu slăvit de Tine, Stăpâne. Voi spune cu mult curaj, cu inimă curată, când vei veni, Doamne: „Sunt fericit, fiindcă ai venit, Stăpâne”. Îmbracă-mă cu haina cea vrednică de nunta Mielului celui fără de moarte, pe care am dobândit-o cu ajutorul harului Tău dumnezeiesc! Voi aprinde și candela, pe care același har dumnezeiesc al Tău, Hristoase, mi-a dăruit-o; voi ieși cu bucurie să Te întâmpin, slăvind și lăudând pe Mirele cel fără de moarte, astfel încât să mă învrednicesc împreună cu cetele drepților și ale sfinților care Ți-au bineplăcut în veci. Amin!

Așadar, să căutăm și noi virtutea cu sârguință și să nu ne lăsăm cuprinși de trândăvie, pentru ca, în cuvintele lui Efrem Sirul, harpa noastră să nu înceteze să cânte melodiile duhovnicești, să devenim vase ale harului Său și alăute bune care să cânte neîncetat cuvintele de mântuire, pentru toți cei care le ascultă.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: