Acum patru ani am împrumutat de la bibliotecă Enciclopedia Crăciunului de Gerry Bowler, din dorința de a învăța despre istoria obiceiurilor acestei Sărbători, atât din propria curiozitate, cât și pentru a-i explica copilului meu ce semnificație au acestea. În săptămânile care urmează, vă voi împărtăși și vouă ce am aflat, de la motivul pentru care sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie până la istoria pomului de Crăciun și a câtorva dintre ornamentele cu care îl împodobim.
Vesele Vanoce (cehă), Merry Christmas, Joyeux Noël, Kala Christouyenna (greacă), Kurisumasu omedetou (japoneză), Felice Festa Nativitas, Feliz Navidad, Buon Natale sunt tot atâtea moduri de a spune Crăciun fericit!
Ziua dinaintea Crăciunului este marcată în estul Europei prin mese fără carne (fiind ultima zi din postul Crăciunului), iar în alte regiuni constituie prilej de ospețe îmbelșugate, stropite cu băuturi. În țările catolice, mulți credincioși participă la slujba de la miezul nopții și aproape pretutindeni copiilor care îl așteaptă pe Moș Crăciun (sau un echivalent al acestuia) le vine greu să adoarmă. În regiunea Provence din Franța, Ajunul este o zi a împăcării, când fiecare își vizitează vecinii și își cere – sau dăruiește – iertare pentru greșelile din timpul anului.
Un obicei foarte nimerit, dacă ne gândim la faptul că pentru asta S-a născut Pruncul Isus – pentru ca noi, oamenii, să căpătăm împăcarea cu Dumnezeu, prin moartea Sa pe cruce în locul nostru.
Fie ca aceasta să fie o zi de împăcare și pentru dumneavoastră, cu sine, cu semenii și cu Dumnezeu!
CARTEA E O VIAȚĂ 