Un strop de viață în preajma Paștelui #8


Pentru mulți dintre noi, rugăciunea înseamnă a vorbi cu Dumnezeu și cam atât. Și din moment ce, de obicei, pare a fi o chestiune unilaterală, rugăciunea înseamnă pur și simplu a-I spune ceva lui Dumnezeu. O astfel de idee este suficientă pentru a ne crea frustrare. Dacă formulez o întrebare, aștept un răspuns; dacă cer călăuzire, aștept un sfat, o soluție. Iar când pare că vorbesc singur în întuneric, nu-i de mirare că încep să percep rugăciunea ca monolog și chiar să mă întreb: cu cine vorbesc, cu Dumnezeu sau cu mine însumi?

Criza vieții noastre de rugăciune vine din faptul că mintea noastră este plină de idei despre Dumnezeu, în vreme ce inima noastră rămâne departe de El.

Ascultă-ți inima. Acolo, Isus îți vorbește în modul cel mai intim. Rugăciunea înseamnă în primul rând a-L asculta pe Isus, care locuiește în adâncurile inimii noastre. El nu strigă, ci vocea Lui este o șoaptă, glasul iubirii Sale blânde. În lumea noastră neliniștită și zgomotoasă, vocea lui Dumnezeu este pierdută cu ușurință, așa că ascultarea trebuie să fie activă și atentă. Trebuie să-ți pui deoparte timp zilnic pentru a asculta glasul plin de dragoste al lui Dumnezeu. Vei descoperi imediat că sunt alte voci, voci foarte zgomotoase, care nu vin de la Dumnezeu și care ne distrag atenția. Însă dacă dedici timp zilnic rugăciunii, te vei obișnui să asculți glasul Lui și vei tînji să Îl auzi tot mai mult.

Cei care se roagă, știu că Dumnezeu li se va arăta în natura care îi înconjoară, în oamenii pe care îi întâlnesc, în situațiile în care ajung. Rugăciunea creează acea deschidere prin care Îl putem primi pe Dumnezeu.

O, Doamne,de ce îmi este atât de greu

să-mi păstrez inima ațintită asupra Ta?

De ce îmi rătăcește mintea în atâtea direcții

și de ce îmi tânjește inima după lucruri care mă duc în rătăcire?

Ajută-mi să-Ți simt prezența

în mijlocul frământărilor.

Ia-mi trupul obosit,

mintea confuză

și sufletul meu neliniștit

în mâinile Tale,

și dă-mi odihnă – simpla, liniștita odihnă.


Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un gând despre „Un strop de viață în preajma Paștelui #8”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: