„Putere proaspătă“ de Jim Cymbala


„Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”, scria Apostolul Pavel. Însă câţi dintre noi pot face aceleaşi afirmaţii ca Apostolul Pavel? Avem nevoie de ceva mai mult decât de o doctrină sănătoasă – avem nevoie de puterea lui Dumnezeu.

Ieri am sărbătorit Cincizecimea, adică tocmai coborârea acestei puteri pe pământ. De aceea, vă invit să descoperim împreună cartea Putere proaspătă de Jim Cymbala, o carte care vorbeşte despre puterea lui Dumnezeu şi despre lucrurile uimitoare care se întâmplă atunci când bărbaţi şi femei obişnuiţi sunt călăuziţi şi umpluţi de Duhul lui Dumnezeu.

Jim Cymbala este pastor al mega-bisericii multi-rasiale The Brooklyn Tabernacle încă din 1971. Putere proaspata

Este autorul mai multor cărţi despre puterea rugăciunii şi a Duhului Sfânt, printre care Rugăciune eficace, Vânt proaspăt, foc proaspăt şi Putere proaspătă, pe care o vom răsfoi astăzi. Când Jim Cymbala a început să slujească la Brooklyn Tabernacle, biserica nu avea mai mult de 30 de membri. Însă în 2012 numărul membrilor a ajuns la 16.000. Mai multe despre viaţa lui şi a bisericii puteţi afla vizitând site-ul Brooklyn Tabernacle.

Prin exemplele impresionante pe care Jim Cymbala le prezintă, cartea a fost pentru mine o încurajare că puterea Duhului nu s-a manifestat doar la Cincizecime, ci continuă să se manifeste şi astăzi.

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc, ne spune Scriptura în Faptele Apostolilor. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

În acea zi, ceva supranatural a venit din cer şi a invadat bărbaţi şi femei de pe pământ, schimbându-i pentru totdeauna. Probabil că suntem atât de obişnuiţi cu pasajul, încât nu ne mai dăm seama ce s-a întâmplat de fapt. Însă Jim Cymbala are grijă încă de la început să ne aducă aminte şi să ne stârnească să ne minunăm. De vreme ce Duhul Sfânt este Dumnezeu, cât de profundă este semnificaţia acestor cuvinte: „toţi s-au umplut de Duh Sfânt“? Ei s-au umplut de Dumnezeu Însuşi! Cartea Putere proaspătă ne avertizează pe fiecare pagină că numai Duhul Sfânt ne poate da puterea necesară pentru orice progres sau trezire de ordin spiritual.

Isus a spus, în Ioan 16:7: „Totuşi, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Trebuie să le fi sunat tare ciudat ucenicilor aceste cuvinte. Era de neimaginat ca Isus să-i părăsească vreodată, sau că acest lucru ar fi bun sau chiar mai de folos. Isus era cu ei, dar nu era în ei. Şi cea mai mare lucrare care trebuia făcută în ucenici era lăuntrică. Aceasta era esenţa Noului Legământ pe care Dumnezeu îl făcea cu poporul Lui: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi“, spune Dumnezeu în cartea Ezechiel.

Prezenţa Duhului Sfânt în inimile credincioşilor va birui de acum dilema veche de când lumea: „Vreau să fiu altfel, dar nu pot. Ştiu ce e rău – şi cu toate acestea continui să-l fac“. Duhul este Cel care ne călăuzeşte în voia lui Dumnezeu. Aşa cum Isus a fost călăuză şi inspiraţie pentru ucenicii Săi, cât a fost pe pământ, la fel e şi Duhul Sfânt într-un mod mai puternic, mai intim.

Liderul metodist Samuel Chadwick scria: Resursele bisericii stau în „ajutorul Duhului”. Duhul nu este doar un agent al mângâierii. El este Hristos fără limitările trupului şi ale lumii materiale. Aşadar, marea nevoie a timpului nostru este „ajutorul Duhului“.

Creştinismul este lipsit de speranţă fără Duhul Sfânt. Biserica nu poate fi Biserică fără Duhul Sfânt care locuieşte în ea şi îi dă putere. Nivelul la care înţelegem şi experimentăm Duhul lui Dumnezeu va fi echivalent cu nivelul la care planul lui Dumnezeu va fi adus la îndeplinire în bisericile noastre.

Vedem astăzi că predica în sine, pregătirea, o bună educaţie teologică nu produce convertiri, nu lărgeşte Împărăţia lui Dumnezeu. Putem da vina cât vrem pe cartierele dificile, pe gândirea New Age, pe divertismentul imoral. Însă când nu au fost împrejurările potrivnice Evangheliei? Hristos ştia cu ce se va confrunta Biserica Primară în Ierusalimul ostil şi în Imperiul Roman păgân. El ştia că este nevoie de mai mult decât un mesaj bun – mesajul vieţii – pentru ca aceşti oameni sceptici sau care tocmai Îl trădaseră să poate forma Trupul Lui pe pământ.

Nu este îndeajuns să predăm şi să predicăm despre Duhul. Noi trebuie să-L experimentăm personal în profunzimi, altfel nu vom realiza prea multe. Fără Duhul Sfânt, Scriptura nu prinde viaţă. Închinarea e lipsită de valoare. Predicarea este mecanică, fără să străpungă inima. Convingerea de păcat este aproape inexistentă. Credinţa e mai mult la nivel intelectual, decât simţită cu inima. Întâlnirile de rugăciune dispar. Programele bisericeşti devin rutină. Şi, în cel mai bun caz, creştinii se păstrează căldicei. Dumnezeule, te rog, trimite Duhul Sfânt peste noi şi trezeşte-ţi poporul, se roagă Jim Cymbala.

Mi-a atras atenţia modul plin de înţelepciune în care Jim Cymbala tratează o problemă cu care se confruntă Biserica de azi, discutând despre extremele care apar în legătură cu perspectiva asupra lucrării Duhului Sfânt. Am descoperit în cartea sa, Putere proaspătă, exemple care ne dovedesc cât de greşit este să aşteptăm doar manifestări exterioare şi spectaculoase ale puterii Duhului, sau, dimpotrivă, să rămânem închişi în rigiditatea programelor stabilite de noi, fără să lăsăm Duhul să pătrundă.

De asemenea, trebuie să ne ferim de ideea că a avea un program creştin plin de intenţii bune şi a face lucruri pentru Dumnezeu ar valora prea mult fără umpleri proaspete din puterea Duhului. Dar trebuie să ne ferim şi de contrariul ei: o pseudo-viaţă spirituală în care petrecem timp singuri cu Dumnezeu fără să ne amestecăm vreodată cu oamenii şi să ne străduim din toate puterile să le ducem Evanghelia.

Am apreciat perspectiva echilibrată a autorului, care pune accentul foarte mult pe importanţa rugăciunii ca prolog al umplerii cu Duhul Sfânt. Ecuaţia pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu e foarte simplă când ne apropiem de ea prin credinţă şi o experimentăm:

În primul rând, Puterea Duhului Sfânt este nevoia noastră cea mai mare.

În al doilea rând, această putere şi binecuvântare este promisă tuturor copiilor lui Dumnezeu.

Iar în al treilea rând, această promisiune poate fi deplin primită numai prin rugăciune sinceră şi aşteptare înaintea lui Dumnezeu.

Jim Cymbala remarcă faptul că păstrarea echilibrului între Cuvânt şi Duh este o mare provocare în ziua de azi când balanţa se înclină atât de tare fie spre fanatism, fie spre conservatorism sec. Lucrarea Evangheliei de acum trebuie să fie ceva mai mult decât istorioare, prezentări doctrinale şi cuvântări politicoase. Ea trebuie să poarte amprenta puterii vii a lui Dumnezeu. Ea trebuie să înfăţişeze un Duh Sfânt viu, care este încă activ pe pământ.

Puterea de a fi altfel vine din cer, nu din sforţările noastre. Duhul Sfânt a fost dat, aşa cum se specifică şi în Numele Lui, pentru ca noi să putem trăi o viaţă sfântă pentru Dumnezeu. Oricare altă sursă sau sistem, indiferent de cât de religios ar suna, este un fals şi va duce la înfrângere, din cauza impulsurilor cărnii şi ale naturii noastre păcătoase. Puterea Duhului Sfânt nu este o opţiune pentru cei care doresc cu disperare să fie ca Hristos; El este singurul răspuns.

Însă, ne atrage atenţia Cymbala, fără momente de aşteptare în rugăciune a unei puteri proaspete nu vom avea decât puţin sau chiar deloc din asistenţa divină în lucrarea pe care o facem pentru Dumnezeu.

Dumnezeu va acţiona la fel şi astăzi, ori de câte ori şi oriunde copiii lui se liniştesc îndeajuns încât să-I acorde atenţia lor totală în rugăciunea plină de credinţă, în lauda şi aşteptarea reverenţioasă. El va transforma vieţile noastre, va invada şi va binecuvânta bisericile noastre şi ne va echipa să facem „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, prin puterea care lucrează în noi.“ Fie ca această putere proaspătă să înceapă chiar de astăzi să lucreze în şi prin noi, pe măsură ce ne supunem în totalitate Duhului Dumnezeului Celui Viu!

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s