Un strop de viață #302


Ţelul meu, pe măsură ce îmbătrânesc, este acela de a face în aşa fel încât să-mi pese mai puţin de cum mă privesc ceilalţi, cât de cum mă priveşte Dumnezeu. Voi petrece alături de El o vreme mult mai îndelungată la urma urmei.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

Un strop de viaţă #301


Ca să-I citesc mesajul în secundă, trebuie să-I citesc iubirea pe pagină; trebuie să port lentilele Cuvântului ca să-I pot citi scrisul în lume. Numai Cuvântul ne poate ajuta să citim corect lumea, căci Cuvântul are mâini cu semne de cuie şi palme ce ne cuprind faţa, ne-o apropie de El şi ne şterg lacrimile; Cuvântul are ochi care privesc adânc durerea din ai noştri, şoptindu-ne: „Ştiu. Ştiu.“ Iubirea de pe pagină e o Persoană şi lentilele Cuvântului nu sunt o idee abstractă, ci ochii Dumnezeului-Om care a coborât la noi şi care ştie ce e durerea.

Ann Voskamp, O mie de daruri

Un strop de viață #300


Isus nu e un animator popular euforic. Iubirea Lui pentru cei mulţi nu e o formă de idolatrie şi nu propune o lâncedă doctrină populistă. Învăţătorul nu e dispus să-Şi menajeze, necondiţionat, învăţăceii şi, când e cazul, ştie să devină ameninţător. Vorbirea în parabole îngreunează, într-o primă etapă, înţelegerea, dar nu exclude iertarea finală a lui Dumnezeu, cu condiţia ca ascultătorii să se dea pe brazdă, să-şi depăşească blocajul, întorcându-se la Dumnezeu.

Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste

Un strop de viaţă #299


Creştinul nu ar trebui să se îngrijoreze niciodată pentru ziua de mâine sau să dea cu zgârcenie din cauza unei posibile nevoi viitoare. Numai momentul prezent ne aparţine pentru a-L sluji pe Domnul, iar ziua de mâine poate să nu mai vină niciodată. În realitate, banii nu valorează mai mult decât atât cât sunt folosiţi pentru a împlini lucrarea Domnului. Viaţa valorează atât cât este folosită pentru slujirea Domnului.

George Müller, Autobiografia lui George Müller

Un strop de viață #298


Cetatea acestei lumi mă bombardează cu semnale senzuale şi ademenitoare. Cetatea lui Dumnezeu, pe de altă parte, e senină, invizibilă, străfulgerătoare. Există ea cu adevărat? Nu-mi rămâne decât să păstrez căile de comunicare deschise peste abis: prin rugăciune, cu auzul treaz.

Trăieşte pentru Dumnezeu aici şi acum. Şi trăieşte, în acelaşi timp, în viitor, adunându-ţi comori veşnice – lucrând pentru ele aici şi acum.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi