Un strop de viaţă #436


Sunt hotărât ca, ori de câte ori voi face un lucru rău în mod vizibil, să merg pe urma lui până voi ajunge la cauza iniţială, şi apoi, să mă străduiesc cu grijă să nu mai repet vreodată acel lucru; să lupt şi să mă rog cu toată puterea mea împotriva cauzei care a dus la înfăptuirea lui.

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând

Un strop de viaţă #435


Sunt hotărât ca, atunci când voi simţi durere, să mă gândesc la durerile martirilor şi ale iadului.

Sunt hotărât să studiez Scripturile în mod constant şi frecvent, astfel încât să observ mereu o creştere în cunoaşterea lor.

Sunt hotărât ca, după necazuri, să mă cercetez ca să văd cu ce sunt mai bun în urma lor, să văd ce bine am obţinut prin ele şi ce aş fi putut obţine prin ele.

Să fie o măsură de bunăvoinţă în tot ceea ce spun (17 august 1723).

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând

Un strop de viaţă #434


Sunt hotărât să nu pierd niciun moment, ci să-l exploatez în cel mai profitabil mod cu putinţă.

Sunt hotărât să trăiesc cu toată puterea mea, tot timpul vieţii mele.

Sunt hotărât să nu fac niciodată un lucru pe care mi-ar fi teamă să-l fac în ultima oră a vieţii mele.

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând

Un strop de viaţă #433


Sunt hotărât să nu fac niciodată vreun lucru, fie în suflet, fie în trup, fie mare, fie mic, care să atenteze la gloria lui Dumnezeu; nici să nu existe, nici să nu-l suport şi, pe cât posibil, să-l evit.

Jonathan Edwards, Hotărâri în Hotărâri şi Sfaturi pentru cei convertiţi de curând

Un strop de viaţă #432


În ziua de după Miercurea Cenuşii, Oamenii Crucii se pocăiesc de o dragoste şi de o viaţă care îi fac să facă mai puţin decât să-şi iubească duşmanii şi să se roage pentru cei care îi persecută.

Noi, Oamenii Crucii ne pocăim pentru faptul că nu ne iubim vecinii de alături zilnic, necurmat, în mod extravagant, deşi continuăm să spunem că vrem să schimbăm lumea şi ne pocăim de ură, evitare şi teama de suferinţă, deşi spunem că vrem să fim găsiţi vrednici de a suferi pentru crucea lui Hristos.

Oamenii Crucii se pocăiesc pentru faptul că îşi iubesc mai mult agendele – în loc să-şi întrerupă programele pentru că-L iubesc mai mult pe Isus.

Iartă-ne pentru lipsa noastră de rugăciune, pentru că la însăşi rădăcina lipsei noastre de creştere este aproape întotdeauna o lipsă de rugăciune.

Ne pocăim, Doamne, pentru faptul că te iubim atât de puţin pentru că ne iubim pe noi prea mult.

Ann Voskamp, when you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey”