Etichetă: Timothy Keller

Un strop de viață #590


Noi, oamenii moderni, vedem miracolele ca o suspendare a ordinii naturale, însă Isus le înfăptuia ca pe o restabilire a acestei ordini. Biblia ne spune că la început Dumnezeu nu a creat lumea cu gând ca după aceea să o lase să fie bântuită de boli, foamete și moarte. Isus a venit în lume să repare răul ce fusese făcut și să vindece lumea de consecințele căderii. Miracolele Sale nu sunt doar dovezi că El a avut putere, ci și anticipări minunate a ceea ce va face El cu această putere. Miracolele înfăptuite de Isus nu sunt doar o provocare pentru mintea noastră, ci și o făgăduință pentru inima noastră că lumea pe care cu toții ne-o dorim e pe drum.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #588


Gândiți-vă cum ne simțim când vedem cum o persoană pe care o iubim ajunge să fie distrusă de acțiuni sau relații greșite. Răspundem cu toleranță benignă, așa cum am răspunde în cazul unor străini? Nici pomeneală… Mânia nu este opusul dragostei. Ura este acest opus, și cea mai gravă formă a urii este indiferența… Mânia lui Dumnezeu nu este o explozie de irascibilitate, ci opoziția Sa fermă împotriva cancerului care devastează pe dinăuntru rasa umană pe care El o iubește cu întreaga Sa ființă.

Becky Pippert, citată în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller

Un strop de viață #586


O credință fără nici cea mai mică umbră de îndoială este asemenea corpului omenesc fără anticorpi. Oamenii care, voioși, trec prin viață prea ocupați sau indiferenți pentru a-și pune întrebarea dificilă de ce cred ceea ce cred se vor trezi lipsiți de apărare împotriva ori a experienței tragediei, ori a întrebărilor iscoditoare ale unui sceptic inteligent. Credința unei persoane se poate nărui peste noapte, dacă această persoană a neglijat de-a lungul anilor să-și asculte cu răbdare propriile îndoieli, care doar după o îndelungă reflecție ar trebui înlăturate.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #584


Creștinii ar trebui să se aștepte să întâlnească necreștini care sunt mai buni și mai înțelepți decât ei. De ce? Credincioșii creștini nu sunt acceptați de Dumnezeu pe baza realizărilor lor morale, a înțelepciunii ori a virtuților lor, ci în temeiul a ceea ce a făcut Hristos în locul lor. Cele mai multe religii și filozofii susțin că statutul spiritual al omului depinde de realizările lui religioase. Aceasta, în mod natural, îi face pe adepții lor să se considere superiori celor care nu împărtășesc credința și care nu fac faptele pe care le fac ei. Evanghelia creștină, în orice caz, nu ar trebui să aibă un astfel de efect.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #582


Creștinismul nu doar că îi face pe adepții lui să fie convinși că oamenii care îmbrățișează alte credințe dețin capacitatea de a face binele și de a raționa cu înțelepciune, ci și să admită că mulți dintre aceștia pot duce o viață superioară din punct de vedere moral propriei lor vieți. Cei mai mulți din cultura noastră au convingerea că, dacă există un Dumnezeu, ne putem relaționa la El, și dacă ducem o viață bună, ajungem în rai. Să numim această concepție „îndreptare morală”. Creștinismul însă ne învață exact opusul. Potrivit înțelegerii creștine, Isus nu ne spune cum să trăim, astfel încât să ne câștigăm mântuirea. El vine să ne ierte și să ne mântuiască prin viața și moartea Sa în locul nostru. Harul lui Dumnezeu nu vine spre oamenii care îi depășesc pe alții din punct de vedere al moralității, ci spre cei care-și recunosc eșecul de a face fapte bune, precum și nevoia pe care o au de un Mântuitor.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului