Un strop de viață #664


Chiar și cei care, din cauza lipsei lor de educație, nu sunt conștienți de o altă profeție a lui Isaia – că El (Isus) va fi un om al durerii, obișnuit cu suferința noastră cea mai profundă – chiar și aceștia recunosc în El pe cineva ale cărui lacrimi sunt și ale lor. El nu doar plânge pentru ei; El plânge cu ei, cunoscând cele mai adânci întunecimi, sărăcia și durerea lor. El nu explică durerea, nici nu spune că a venit cu răspunsul sau că va îndrepta totul. În schimb, El își pleacă capul și permite lacrimilor să curgă. Nu e vorba despre oferirea unor răspunsuri sau de rezolvarea unei probleme; e vorba despre asumarea completă și restauratoare a suferinței lor, pentru că Isus știe că Dumnezeu folosește suferința pentru a salva lumea. El nu a venit să îndrepte moartea și tristețea, ci ca, în final, să le elimine. El nu a venit să ofere răspunsuri; El a venit să se dea pe Sine Însuși. Prezența Sa, lacrimile Sale sunt soluția, răspunsul, adevărul. Și în acele momente când nu primim ceea ce vrem, primim ceea ce avem nevoie.

Michael Card, Luke, the Gospel of Amazement

Un strop de viață #646


…mda, unii dintre noi am avut o zi grea, Doamne.

DAR – pentru cei ca noi nu există nicio zi grea, nicio perioadă grea și niciun drum greu care să ne devasteze atât de tare încât să ne fure portofelul plin de mulțumiri. Noi suntem cei care încă putem spune la sfârșitul zilelor grele: mulțumim, Doamne, că nu există nicio lacrimă care cade pe pământ care să nu fie prinsă în cer.

Noi suntem cei curajoși care rămânem în joc pentru că Tu ne ții în Hristos și putem sta în picioare în mijlocul imposibilului și să-Ți mulțumim pentru o credință care trece testul deznădejdii – pentru că Tu desparți Mările noastre Roșii și ne treci cu bine printr-un ocean de lucruri copleșitoare și ne ajuți să continuăm să mergem prin puterea Ta.

Noi suntem cei care la sfârșitul zilei putem spune: mulțumim că ești adăpostul moale în care ne scufundăm și în care găsim o pace care întrece orice pricepere – pentru că indiferent de ceea ce ne copleșește, sub noi sunt brațele Tale veșnice.

Și în niciun caz nu ne vei da drumul.

În Numele Singurului care ne-a iubit până la moarte, pentru viață…

în numele lui Isus, Amin.

Ann Voskamp

 

Un strop de viață #642


Când ne prefacem că ne este bine, ne lipsim de relații autentice cu Dumnezeu, cu alții și cu noi înșine. Dar lamentația, o expresie sinceră a durerii, este o rugăciune pe care Dumnezeu nu o reduce niciodată la tăcere și nu o risipește.

Este o rugăciune autentică ce Îl invită pe Dumnezeu să ne întâlnească exact acolo unde ne aflăm, nu unde pretindem că suntem.

Este limbajul pentru cei credincioși, pentru că Îl cunoaștem pe Cel care ne ține durerea.

Și El nu ne reduce niciodată la tăcere strigătele. Chiar mai mult decât atât, El plânge cu noi.

Vor fi perioade în care fiecare dintre noi va plânge singur. Dar izolarea nu este pentru niciunul dintre noi destinația finală.

Adevărata putere nu este să pretinzi că totul este bine și să-i ții pe Dumnezeu și pe ceilalți la distanță. Adevărata putere este să-i facem pe ceilalți părtași durerii noastre. Adevărata putere este să mărturisim că avem nevoie de salvarea lui Dumnezeu din nou și din nou.

Pentru că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să plângem fără să ne salveze.

Esther Fleece, „A New Way to Pray: How To Talk to God When You’re Broken”

 

 

Un strop de viață #636


Mulțumirea pentru toate lucrurile înseamnă acceptarea profundului mister al lui Dumnezeu în toate lucrurile.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu nu datorită felului în care ne simțim, ci datorită a Cine este El.

Nicio măsură de regret nu schimbă trecutul, nicio măsură de neliniște nu schimbă viitorul, dar orice măsură de recunoștință schimbă prezentul.

În momentele în care ești stresat, caută-L pe Dumnezeu. În momentele în care ești îndurerat, laudă-L pe Dumnezeu. În momentele îngrozitoare, încrede-te în Dumnezeu. Și oricând, în orice moment – mulțumește-I lui Dumnezeu.

Ann Voskamp, Holiday Conversations Around the Table Have You Worried? Try This