Recunoştinţa este abilitatea de a experimenta viaţa ca pe un dar. Ea ne oferă posibiliatea de a experimenta uimirea, bucuria şi smerenia. Ea ne face inimile generoase. Ea ne eliberează din închisoarea egocentrismului. Fără recunoştinţă, vieţile noastre degenerează în invidie, frustrare şi nemulţumiri, şi ca atare nu mai ştim să apreciem ceea ce avem şi începem să ne dorim să avem tot mai mult.
John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie
Când ne supunem tuturor regulilor şi acţionăm cu devotament şi responsabilitate, pentru ca lumea să ne observe, mândria se strecoară şi prinde rădăcini în inima noastră. Dar nu numai mândria ne poate prinde în cursă. Când creştinismul nostru are de-a face mai degrabă cu ceea ce facem noi şi cu îndatoririle noastre, în cele din urmă ostenim să mai fim buni de dragul de a fi buni. Creştinismul care nu este trăit dintr-o dragoste izvorâtă din recunoştinţă pentru Hristos devine plictisitor şi obositor.
Joseph M. Stowell, De ce este greu să-L iubeşti pe Isus
CARTEA E O VIAȚĂ 