Postul Paștelui ca perioadă de meditație și rugăciune – Pagina 2

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #1

Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „În acea mare zi a Judecății, nu se va întreba sufletul omului dacă s-a rugat, dacă a postit, dacă a săvârșit în viață vreo faptă bună. Ci fiecare suflet se va cerceta cu de-amănuntul dacă are ceva asemănător cu Mântuitorul Hristos.”

Noi suntem chemați să fim rugători, ostenitori, să săvârșim binele, dar dacă nu ne ostenim să ne zidim trăsăturile de caracter, atunci totul este în zadar.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024

Astăzi, pentru creștinismul răsăritean, și la noi în țară, începe Postul Paștelui, o perioadă de cercetare și pregătire spirituală, în care ne propunem să ne rugăm, să postim, să ne depărtăm puțin de cele ale lumii și să medităm mai mult la însemnătatea patimilor și învierii Mântuitorului. Pentru noi, cititorii, cărțile pot reprezenta un mare ajutor pentru a ne acorda inimile la această perioadă. De aceea, am ales și noi fragmente din câteva cărți, care să ne dea imboldul de a mai continua, încă puțin, încă puțin, până când vom ajunge la marea sărbătoare, aici pe pământ – și la Marea Sărbătoare din ceruri.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #16

Ce este păcătosul? Este un om ca orice om, care își dorește viața, însă neîncetat agonisește moarte întru sine. Sau, este un om care își dorește sănătate, dar neîncetat ia otravă. Oare îl vei pizmui?
Dacă îl pizmuiești pe cel păcătos, care aleargă după umbrele cele trecătoare ale acestei lumi, îi ești tovarăș în nebunie. El este fără de minte pentru că vrea să prindă ceea ce nu poate ține, iar tu din pricină că îți otrăvești inima prin pizmă. Dacă îți pare rău pentru el și îl îndrepți, îi faci bine și lui, și ție – îți întărești inima și pe a lui o tămăduiești.
În această săptămână a Postului, lărgește-ți inima ca să iasă toată zavistia. Gândește-te oare cu câte mii s-ar împuțina răutățile din patria ta dacă ar pieri pizma dintre oameni? Și cât s-ar împuțina certurile și iubirea de sine? Și cât s-ar împuțina vărsările de sânge și urâciunea? Doar de n-ar fi zavistia!
Ia seama să nu te înșeli! Zavistia nu se înfățișează sub numele ei cel adevărat. Iubirea de arginți se ascunde sub numele chiverniselii, beția sub numele iubirii de prieteni, jocurile de noroc sub numele divertismentului iar zavistia sub numele dreptății și al egalității. Și în tine însuți, zavistia se înfățișează ca o revoltă împotriva nedreptății și a inegalității. O, fiul meu, ia seama să nu te înșeli! Tot tâlharul ce vine la ușă strigă: Eu sunt binefăcătorul și prietenul tău! Păzește-te să nu te înșele glăsuirea lui și nu deschide ușa.

Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #15

De ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a tulburat şi şi-a lepădat rânduiala.
Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.
Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.

Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #13

Domnul nostru ne-a îndemnat pe toți și a poruncit: „Privegheați!” (Mt. 25:13). Niciun cuvânt al vreunei rudenii or prieten al nostru nu are un astfel de preț precum cuvintele Sale cele dinainte de moarte. Aceste cuvinte le avem spre pomenire de multă vreme și le prețuim ca pe un legământ. „Privegheați!” este cuvântul Celei mai apropiate Rudenii ale noastre și al Celui mai mare Prieten al nostru. Acestea sunt cuvintele lui Hristos, rostite înainte de moarte, cuvinte de legământ. Osândit la moarte, El n-a purtat grijă de Sine, ci de cei care au rămas după El – așadar, și de noi. Dacă dorim să împlinim desăvârșit porunca lui despre priveghere, se cuvine să priveghem îndoit: mai întâi asupra sufletului nostru, iar apoi și asupra sufletelor împreună-călătorilor și rudeniilor noastre în această viață. Căci tot El a grăit și următorul cuvânt: „Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:2)
Așadar, să-L ascultăm pe Mântuitorul nostru și să veghem mai întâi asupra sufletului nostru, iar apoi asupra sufletului aproapelui nostru. Să vedem ce avem și ce nu avem în suflet. Să vedem și să cercetăm sufletul nostru în fiece ceas, să-l îmbogățim în Dumnezeu și pentru Dumnezeu, ca să fim gătiți și pregătiți pentru acel ceas când se vor auzi strigătele și vaietele: „iată Mirele vine!” Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere