Postul Paștelui ca perioadă de meditație și rugăciune

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #16

Străduindu-ne prin frică, încet-încet intrăm în iubirea lui Dumnezeu. Se duce atunci iadul, se duce frica, se duce moartea. Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem totul pentru această iubire. Tot ceea ce face mirele pentru mireasă. Dacă vrem aceasta și-L urmăm, vedem că această viață cu Hristos este bucurie, fie și în mijlocul greutăților. Precum spune Apostolul Pavel: „Mă bucur în pătimirile mele.”

Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul de a trăi cu Hristos. Când izbândești asta, ce altceva vrei? Ai câștigat totul. Îl trăiești pe Hristos, iar Hristos trăiește înlăuntrul tău. Pe urmă, toate sunt mai ușoare: ascultarea, smerenia, pacea…

Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #11

Sfântul Ioan Gură de Aur învață că orice rău izvorăște din noi înșine și abia apoi de la diavol. Dacă ne ținem mintea trează și inima tare în credință, diavolul nu ne poate atinge. Diavolul vine numai în întâmpinarea propriilor noastre gânduri rele. Atunci când suntem pizmași, mânioși, urâm pe cineva și facem asta des sau o vreme îndelungată, noi înșine facem fereastră în ființa noastră pentru diavol. El hrănește mai departe aceste păcate și nu reușim să ne eliberăm de ele lesne. Uneori ne chinuie atât de mult un păcat, încât el ajunge a doua fire a noastră și atunci numai Dumnezeu ne poate izbăvi și de noi înșine, și de diavol.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #7

Adesea ne rugăm lui Dumnezeu fără atenție, de formă, și socotim că ne-am rugat dar, de fapt, nici n-am fost prezenți în rugăciune, ci am avut vreo socoteală în minte – poate ne-a ocărât cineva, și cugetăm la asta; sau avem vreun plan al nostru de lucru și în săvârșim în gând; sau citim ceva…. doar ce nu suntem prezenți în rugăciune. (…) săvârșim rugăciunea fără participarea întregii noastre ființe. Privindu-ne pe noi înșine, vedem că suntem împrăștiați și, bineînțeles aceasta nu este o rugăciune în duh și adevăr. Ne rugăm cu trupul și cu buzele și rostim cuvintele, dar prezența ființei noastre este în altă parte. Pentru aceasta, Sfinții Părinți spun că înaintea rugăciunii trebuie să stea de strajă purtarea de grijă a omului. Când suntem cu luare aminte și știm ce cerem când ne rugăm, atunci luarea aminte este adunată întru noi asupra cuvintelor pe care le rostim, asupra a ceea ce cerem.
De aceea a zis Domnul că Duh este Dumnezeu, și cei ce se închină Lui, în duh și adevăr se cade a se închina. Prin urmare, trebuie să fim prezenți cu duhul.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #4

Pe lângă paza liniștii inimii, deprindeți-vă cum să stați înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să ai neîncetat în minte faptul că Domnul ne privește. Pe El trebuie să-L avem în cuget când ne trezim, când ne culcăm, la muncă, la masă ori când ne plimbăm. Domnul este în tot locul și întru toate. Domnul este puterea care dă viață întregii făpturi, care pune rânduială în univers, care dă frumusețe făpturii celei zidite, se îngrijește de toate și petrece în inima omului. Domul este Puterea care dă viață întregii făpturi, care pune rânduială în univers, care dă frumusețe făpturii celei zidite, se îngrijește de toate și petrece în inima omului.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #2

Pilda unei viețuiri bineplăcute Domnului întărește cunoașterea teoretică și îi dă adeverire practică. Acestea nu sunt valabile numai în cazul științei despre Dumnezeu, ci și pentru toate celelalte științe. Orice cunoaștere pe care omul o descoperă pe calea științei este un dar dat de Dumnezeu oamenilor și vestește prezența lui Dumnezeu în lumea aceasta. Cu totul altceva este înfăptuirea acestei cunoașteri primite în dar. Aceasta depinde de viața noastră – cu Dumnezeu, sau împotriva lui Dumnezeu. De aceea, ea poate fi întrebuințată în folosul sau spre paguba omenirii. Nicio cunoaștere la care a ajuns știința omenească, Dumnezeu nu a dăruit-o spre pagubă. Totul este dăruit spre bine, și numai spre bine. Doar voia liberă cea stricată a omului, care a pierdut frica lui Dumnezeu, a prefăcut în rău binele dăruit de Dumnezeu oamenilor, pricină pentru care suferim și ne chinuim în lumea aceasta.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața