Străduindu-ne prin frică, încet-încet intrăm în iubirea lui Dumnezeu. Se duce atunci iadul, se duce frica, se duce moartea. Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem totul pentru această iubire. Tot ceea ce face mirele pentru mireasă. Dacă vrem aceasta și-L urmăm, vedem că această viață cu Hristos este bucurie, fie și în mijlocul greutăților. Precum spune Apostolul Pavel: „Mă bucur în pătimirile mele.”
Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul de a trăi cu Hristos. Când izbândești asta, ce altceva vrei? Ai câștigat totul. Îl trăiești pe Hristos, iar Hristos trăiește înlăuntrul tău. Pe urmă, toate sunt mai ușoare: ascultarea, smerenia, pacea…
Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie
Lasă un răspuns