Un strop de viaţă #468


Matei 6:25-34

Prin har, astăzi voi posti de la îngrijorare pentru că ea Îl detronează pe Dumnezeu. Astăzi nu voi fi un om care perseverează în îngrijorare, ci un luptător în rugăciune. Ne pocăim de îngrijorare, pentru că ea implică faptul că noi avem nevoie să fim rege şi Dumnezeu este incompetent. Când Regele domneşte cu adevărat în lumea ta, nu ai de ce să te îngrijorezi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 13

Un strop de viaţă #466


Faptele Apostolilor 2:42-47

Prin har, astăzi voi posti de la minciuna cum că chemarea mea nu e îndeajuns de mare, pentru că Dumnezeu nu îi cheamă pe oamenii cu abilităţi grozave, şcoliţi sau aflaţi în lumina reflectoarelor – El îi cheamă pe cei mari în comunitate, în mărturisire, în comuniune, în curaj, mari în Hristos. Astăzi voi face lucruri obişnuite cu o dragoste extraordinar de mare. Ne pocăim de faptul că vrem să fim mai mari în loc să iubim mai mult.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 12

Un strop de viaţă #464


Iacov 3:9-10

Prin har, astăzi voi ţine post de cuvinte negative şi mă voi ţine strâns legat de Cuvânt. Astăzi voi rosti doar cuvinte care întăresc sufletele. Ne pocăim de buze necurate care reflectă inimile noastre. Limba este coada inimii – fă ca inimile noastre să ia forma inimii Tale în formă de cruce.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 11

Un strop de viaţă #462


Ioan 14:15-21

Prin har, astăzi voi posti de la sentimentul că relaţia cu Tine este o povară. Astăzi voi sta cu Cuvântul Tău pentru că a citi Cuvântul Tău nu înseamnă să Te fac pe Tine să mă iubeşti… ci să ajung într-o stare în care să pot să Te aud cum îmi spui exact asta – că mă iubeşti chiar şi pe mine, în special pe mine. Ne pocăim de faptul că încercăm să dăm piept cu orice înainte de a fi căutat faţa lui Dumnezeu.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 10

Pe drumul crucii #17


Pe drumul crucii (ziua 17) – Iată Mielul

Matei 28:1-10 (NTR):

După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul. Și iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer și s-a dus de a rostogolit piatra și s-a așezat pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Gardienii au început să tremure de frică și au rămas ca morți. Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit! Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus și apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Și iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veți vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenici. Dar iată că le-a ieșit înainte Isus și le-a zis: „Salutare!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, cu inima închisă, atârnând acolo pe cruce… L-ai înfruntat pe cel care a strecurat păcatul la început, pe Satan. Şi i-ai zdrobit capul. Preţul a fost plătit. Jertfa a fost făcută. S-au sfârşit – datoria noastră, robia noastră, înstrăinarea noastră. Aşa că învii! Tu ai cheile vieţii şi al morţii!

Este Duminica Învierii, Doamne. Dar nu este oare fiecare duminică, întotdeauna, o celebrare a faptului că Tu ai poruncit luminii să spargă întunericul? Uimirea noastră, recunoştinţa noastră, veneraţia noastră ne fac să sărbătorim acest lucru, evenimentul cheie al istoriei, la fiecare şapte zile, din nou şi din nou. Ne-ai făcut să fim poporul învierii, atingându-Ţi rănile, simţindu-Te şi declarând: „El este viu!”.

Aşa că, dă-ne curajul să alergăm, Tată, cu marea bucurie care ne curge prin vene, să spunem lumii! Noi, poporul învierii, chemăm lumea să vină să Te vadă! Tu, Cel care ai respirat înaintea noastră, care ieşi să ne întâmpini. Cădem la picioarele Tale şi ne închinăm înaintea unui Dumnezeu înviat, viu, care ne îmbrăţişează, un Mântuitor care trăieşte veşnic cu numele noastre scrijelite, răni, pe palmele mâinilor Tale.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, schimbă piatra neagră a aşteptării din buzunarul tău cu o piatră albă. Piatra a fost dată la o parte! Hristos este viu! Şi într-o zi Dumnezeu Însuşi îţi va da o piatră albă, o piatră a victoriei, puritatea cerului, cu un nume nou scris pe ea (Apocalipsa 2:17). În trecut, voturile de judecată se dădeau cu ajutorul pietrelor: pietre negre declarau vinovăţia, pietrele albe, achitarea, nevinovăţia. Hristos a plătit totul, moartea lui ca jertfă a fost primită, eliberându-ne pe noi, cei captivi – suntem achitaţi de pedeapsa pentru păcat! Poartă cu tine noua piatră albă a libertăţii. Simte-I mâinile: numele tău este gravat adânc în carnea Lui înviată. Şi într-o zi ne vom uita în ochii Lui şi El ne va da o piatră cu numele nostru nou gravat pe ea. Simte mica ta piatră albă. Nu crezi că va scrie pe ea noul tău nume: „Copil al meu”? Iată Mielul Tău.

Ann Voskamp