Un strop de viață pentru părinți #39


…banal trebuie să ne devină gândul că, odată ce „și-au luat zborul”, copiii trebuie urmăriți cu un binoclu ca dintr-un turn de observație… Le rămânem aproape de la distanță, ușa e deschisă, fosta lor cameră are așternuturi curate, albumele foto (sau stocul de poze din iCloud) așteaptă noi răsfoiri, zâmbetul și îmbrățișarea rămân pregătite, dimpreună cu vreun răsfăț culinar „tradițional”, dar nu e rezonabil să le pretindem ceva anume!

…nu i-am adus pe lume și nu le-am oferit tot ce am avut mai bun penru a primi înapoi nici un timp, nici eforturi echivalente. Tocmai această absență a echivalărilor contabile dă sens întregului, în buna semnificație sacrificială a unei totale dăruiri. Doar dacă părăsim complet, sincer și definitiv așteptarea unei „restituiri” le vom da la rândul nostru șansa de a fi, cândva, niște părinți autentici.

…să observăm la ce sunt buni, ce le place, să nu le impunem drumul profesional și să pricepem că, oricât de străluciți ar fi, vor trăi într-o epocă nouă: volumul cunoașterii s-a dilatat imens, așa încât gestiunea datelor pe care le producem va fi obligatoriu colaborativă.

Averea bunei educații constă în ce posezi după ce ți s-a luat totul. E ceea ce rămâne din ființa ta – cu gândurile, sentimentele, impresiile și pulsiunile ei profunde – în totala despuiere finală de cele lumești.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații