Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.
G.K. Chesterton, Ortodoxia
CARTEA E O VIAȚĂ 