În aşteptarea Darului #1


Te aştept pe Tine, Doamne.

Imi doresc ca luna decembrie să nu fie doar una plină de activitate intensă, când tot ce ar trebui să conteze este să nu Te pierd pe Tine din vedere, Doamne…

Se întâmplă minuni ori de câte ori caut să văd lăstari ai dragostei lui Isus oriunde în jurul meu – au rădăcini adânci în dragostea Lui pentru toţi oamenii.

Un strop de viaţă #600


Câteodată vindecarea are loc în moduri în care nu ne-am fi imaginat niciodată.

Deşi s-ar putea să pară o minune coaptă pe jumătate – una care are loc fără remediul fizic pe care îl sperăm şi pentru care ne rugăm deseori – minunea vindecării este aceea că putem să fim vindecaţi şi reîntregiţi indiferent de ce se întâmplă cu trupurile noastre sau de rezultatul final al situaţiilor din vieţile noastre.

Vindecarea are loc tot timpul, chiar dacă remediul nu apare.

Suntem invitaţi să fim vindecaţi chiar şi atunci când lucrurile stricate nu sunt reparate în mod perfect.

După divorţ, după înmormântare, după abuz, după slujba pierdută – după ce minunea pentru care te-ai rugat nu are loc.

Chiar şi în acele momente, reîntregirea poate avea loc şi putem fi vindecaţi.

Ştiu acum ce se întâmplă atunci când minunea pentru care te rogi nu se întâmplă.

Vindecarea are loc, dacă o laşi.

Jenny Simmons, „the other kind of miracle: the one you don’t think to pray for“

Pe drumul crucii #9


Pe drumul crucii (ziua 9) – Miracole cotidiene

Ioan 2:1-11 (NTR):

A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Isus era acolo. La nuntă au fost invitați și Isus cu ucenicii Săi. Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:
– Nu mai au vin!
Isus i-a răspuns: – Femeie, ce am Eu de-a face cu tine? Nu mi-a sosit încă ceasul!
Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“
Erau acolo șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri. Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă!“ Și ei le-au umplut până sus.
El le-a mai zis: „Acum scoateți din ele și duceți-i mai-marelui ospățului!“ Și ei i-au dus.
Mai-marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu știa de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa știau – l-a chemat pe mire și i-a zis: „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun, iar după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun. Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“

Isus a făcut acest început al semnelor Lui în Cana Galileii și Și-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Fiu al lui Dumnezeu, du-ne la capătul puterilor noastre, pentru că ceasul Tău să sosească. Fiu al lui Dumnezeu, cere-ne o credinţă promptă, ca să ne umpli zilele de miracole ale bunătăţii. Fiu al lui Dumnezeu, îndulceşte cotidianul nostru lipsit de culoare, transformându-l în bogăţia Ta dulce. Tranformă apa noastră în vin, pata pe care ai revărsat-o pentru noi.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi gândeşte-te la un mod în care Domnul nostru ţi-a transformat apa în vin. Ce a transformat El în ceva surprinzător de dulce şi de bogat? Scoate-l din vas astăzi şi foloseşte-l: bucură-te de o relaţie, gândeşte-te la har, observă că eşti sănătos, mulţumeşte pentru soare, stele, copacii de pe câmp, vântul pe faţa ta. Bea din miracolele cotidiene. El şi-a dezvăluit slava. Tu crezi?

Ann Voskamp

Un strop de viață #312


Pe vremea propriului meu scepticism, îmi doream o intervenţie spectaculoasă din înalt. Căutam o dovadă a realităţii nevăzute, posibilitatea unei anume verificări. În vremuri de credinţă, asemenea iruperi supranaturale mi se par cu mult mai puţin importante, în parte întrucât orice explicitare materialistă a vieţii este inadecvată în motivarea realităţii. Am învăţat să identific căi mai subtile de comunicare între lumea văzută şi cea nevăzută. Simt în dragostea romantică ceva mai mult decât o simplă atracţie biochimică. Întrezăresc în frumuseţe şi în natură amprenta unui geniu creator căruia nu-mi rămâne decât să mă închin.
Ţelul contemplaţiei este acela de a vedea lumea aşa cum o vede Dumnezeu, o uniune a celor două lumi şi nu clivajul dintre ele. Ceea ce presupune atât experienţa practică a unei vieţi întregi, cât şi rarele, singularele străfulgerări ale revelaţiei.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

 

Un strop de viață #252


Dumnezeu nu a creat această planetă ca pe o arenă în care să-Şi demonstreze abilitatea de a schimba legile naturale, oricât de mult am tânji uneori noi, oamenii după aşa ceva. Dumnezeu vrea să intre în relaţie la modul personal cu făpturile Lui, să iubească şi să fie iubit.

Philip Yancey, Rugăciunea– are ea puterea de a schimba ceva?