Etichetă: iertarea lui Dumnezeu

Devenind o prezență vindecătoare #46


Dintre toate cuvintele pentru Întrupare, cel mai bun titlu este Emanuel, „Dumnezeu este cu noi”. Dumnezeu Se află alături de noi în situația aceasta. Mai mult, Dumnezeu, trăind El Însuși durerea, știe cum este să fii prins în ea și simte alături de noi. De aceea, putem ieși în față, ne putem apropia cu încredere. Nicidecum nu trebuie să simțiți: „Ceva e în neregulă cu mine pentru că am această depresie. Nu sunt spiritual.” Acestea sunt vorbe crude pe care noi, creștinii, ni le aruncăm adesea unii altora, dar nu sunt biblice. Nu ne aflăm în prezența unui părinte nevrozat care vrea să audă numai lucruri bune de la copiii lui. Nu ne aflăm în prezența unui tată care spune: „N-ai voie să simți asta, este greșit.” Ne îndreptăm spre un Tată ceresc care ne înțelege simțămintele și ne invită să i le împărtășim. Deci ne putem apropia cu încredere de tronul harului, știind că vom căpăta îndurare și vom găsi har pentru a fi ajutați la vreme de nevoi. Ne putem apropia când avem nevoie de iertare și când suntem chinuiți și tulburați de sentimentul neputințelor noastre.

Paul David Tripp, Instrumente în Mânile Răscumpărătorului

Un strop de viață #925


Ideea creștină centrală este că moartea lui Cristos ne-a pus într-un fel în acord cu Dumnezeu și ne-a dat un nou început. Teoriile privind felul în care s-a ajuns la acest lucru sunt altceva. Teoriile despre moartea lui Cristos nu sunt creștinismul; ele sunt explicații despre cum funcționează creștinismul. Nu toți creștinii ar fi de acord cu importanța acestor teorii. Dar cred că toate Bisericile vor fi de acord că lucrul în sine este infinit mai important decât orice explicații oferite de teologi. Cred că vor recunoaște că nicio explicație nu va fi vreodată cu desăvârșire adecvată realității. (…) Un om poate accepta ceea ce a făcut Cristos fără a cunoaște mecanismul lucrării Sale; mai mult ca sigur, nici n-ar putea cunoaște mecanismul fără a fi acceptat mai întâi faptul.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

Un strop de viață #777


Darul iertării divine ne va ajuta să ne iertăm și noi pe noi înșine. Fără el, regretul ar deveni o formă de autopedepsire. Vedem răul pe care l-am făcut și durerea pe care le-am pricinuit-o altora. Simțim o acută vinovăție. Ne detestăm pentru egoismul și nesăbuința noastră. Știm însă și că nu se mai poate face nimic pentru a schimba consecințele acțiunilor noastre. Și totuși, un Dumnezeu sfânt ne oferă iertarea dacă o cerem sincer; un Dumnezeu drept ne arată milă și ne îmbrățișează cu dragoste. Dacă un asemenea Dumnezeu ne poate ierta, înseamnă că și noi ne putem ierta pe noi înșine. Dacă un asemenea Dumnezeu revarsă har peste noi, atunci, cu siguranță, putem înceta autopedepsirea și să începem să trăim în harul care ne este oferit. Iertarea divină duce la iertare de sine.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii