Mărturisirea de credință de la Westminster spune că păcatul înseamnă lipsa de conformare la legea lui Dumnezeu sau orice fel de încălcare a ei. În esență, este o necinstire a caracterului lui Dumnezeu. Este ceva care nu corespunde cu ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi. Cred că în jargon contemporan s-ar spune că păcatul înseamnă să faci ce vrei. Păcatul înseamnă să fii absorbit de tine însuți și egocentric în loc să fii teocentric.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
Psalmul 119:33-40
Prin har, astăzi voi posti de la idolii Aprobării, Afirmării şi Aplauzelor. Astăzi voi trăi doar pentru o audienţă formată dintr-Unul singur. Ne pocăim de inima noastră care face idoli în loc să facă din Tine singurul Rege al inimilor noastre, ne pocăim de faptul că-Ţi furăm gloria, bombardându-Ţi cu imagini faima Ta prin adăugarea sinelor noastre preocupate de selfie-uri, gândindu-ne aproape fără încetare la noi în loc să ne concentrăm necontenit la Tine şi să ne gândim la noi mai puţin.
Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 18
Există un sceptic mult mai teribil decât cel care crede că totul a început cu materia. Este posibil să întâlnim un sceptic care crede că totul a început cu el însuşi. Această oribilă fantezie exercită o atracţie neîndoielnică asupra egoismului întrucâtva mistic din zilele noastre. Cei care cred că oamenii ajung departe atunci când cred în ei înşişi, acei căutători ai Supraomului care-l caută întotdeauna în oglindă, acei scriitori care vorbesc despre cum să-şi lase amprenta personalităţii lor în loc să creeze mai multă viaţă pentru această lume, toţi aceşti oameni nu mai au de fapt decât un mic pas de făcut până să ajungă la golul îngrozitor al egocentrismului.
G.K. Chesterton – Ortodoxia. O filosofie personală
CARTEA E O VIAȚĂ 