Cred că merită să extindem și în această privință modelul occidental, care implică vacanțe școlare active, dedicate unor stagii practice (în întreprinderi sau ONG-uri) și îi învață pe tineri să-și câștige primii bani tocmai prin angajarea într-o activitate concret filantropică, unde fac deopotrivă networking și cunosc aspecte semnificative ale vieții reale. O bună valoare pedagogică au atât stagiile plătite, cât și voluntariatul propriu-zis, care te răsplătește prin experiența practică acumulată. În cazul primelor, copilul nostru află pe cont propriu că banii nu cresc în arbuștii dintr-o seră secretă a părinților, ci se obțin contra unor eforturi specific cuantificate. În cazul celorlalte, deprind bucuria de a vedea că există un rezultat palpabil al oricărui efort de echipă, dedicat unei cauze frumoase.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Etichetă: educație
Un strop de viață pentru părinți #36
Nu-i pretindeți copilului să fie mereu primul, dacă nu vreți să maximizați șansa de a găzdui un nevrotic refulat, cu înclinații suicidare. Dar nici nu-l lăsați să coboare sub nivelul primei treimi din clasa sau anul lui universitar. Evitați creșterea copilului sub clopotul de sticlă al unei mentalități hiper-protectoare. Nu-i prezentați lumea (sau drumul până la școală) ca pe o cursă cu obstacole mortale ori ca pe un câmp minat. O entorsă, o vânătaie sau o zgârietură n-au omorât încă pe nimeni. Excesul de interdicții și precauțiile apăsătoare încurajează minciuna, falsificând dialogul părinți-copii; odată pierdută, încrederea mutuală se reface greu sau deloc. Personal, găsesc bună metoda de a-i spune copilului că și tu te-ai confruntat cu provocările, tentațiile și dificultățile pe are le întâmpină el. Impresia că nu se luptă cu probleme care-i revin în exclusivitate poate inspira reacțiile cele mai adecvate pentru soluționarea lor. Autocriticați-vă, pentru a vă pune viciile într-o lumină demodată: le-am spus de mici copiilor mei că în Occident lumea fumează tot mai puțin, că fumătorii sunt văzuți ca niște indivizi anacronici (sau din lumea a treia) și cred că am contribuit astfel, fie și indirect, la decizia lor de a nu fuma.
Un copil care se menține firesc printre primii, fără obsesia maladivă a întâietății, dispune mereu de o marjă mai generoasă către dezvoltarea propriei sale personalități.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Un strop de viață pentru părinți #35
Psihoza colectivă a acestor ore particulare vine și din faptul că nu mai avem meseriași buni, deci nici respect social pentru profesiunile neliberale, practice. Am ajuns să considerăm că un om fără „studii superioare” e un individ… inferior, neglijabil, deși tocmai rărirea meseriașilor (pe fondul emigrării și al semidispariției școlilor de „arte și meserii”, cum se numeau odinioară) a crescut, de fapt, prețul oricărui handy man care-și face bine treaba aparent umilă de a repara o țeavă, a fixa drept faianța unei băi sau a repara un computer. Mitologia studiilor superioare generează drame pe scară largă. E limpede că nu orice copil are cap pentru o profesiune bazată pe cunoaștere abstractă și capacități analitice, așa cum e limpede că, oricât s-ar fi dilatat sectorul serviciilor, nevoile societății țintesc și activitățile care comportă priceperi înguste sau efort fizic.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Un strop de viață pentru părinți #33
Pentru ca un copil să nu se teamă de biblioteca părinților (instalată în birouri solemne sau în salonul adulților), e bine să obțină, încă de la 3-4 ani, propria lui bibliotecă, expusă în camera curată și aerisită unde doarme și… începe să deprindă bucuria intimă a cunoașterii: măcar într-un corp „Billy” de la Ikea. E bine ca el să capete cât mai devreme o anumită mândrie de proprietar… Să știe că la el în odaie îți poate aduna DVD-urile, jocurile video, cărțile cu povești, cărțile de colorat, albumele cu benzi desenate, primele dicționare și enciclopedii, întâile albume de artă. Piața jucăriilor și a cărților pentru copii e destul de ofertantă și abundentă. E suficient să avem mereu în vedere un singur motiv al achiziției: îi poate dezvolta mintea?
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Un strop de viață pentru părinți #31
Părinții, școala și chiar clerul (care asigură transmiterea credinței religioase prin catehism) câștigă mai mult, împreună cu copiii, dacă îi deprind cu regulile logicii, respectul față de argument, nevoia de date verificabile și așteptarea de a modela în timp deopotrivă forma și substanța certitudinilor din care-și inspiră strategia existențială. Am depășit epoca în care copilul învață să vorbească în primii șapte ani, e alfabetizat în următorii doisprezece și obține (sau nu) o ulterioară „specializare” universitară, care-i va asigura existența profesională liniară, înainte de o „binemeritată” pensie. Învățăm toată viața, ne multiplicăm expertiza, participăm la o economie intelectuală dinamică, ne rescriem codul de funcționare socioculturală prin interacțiunea permanentă cu o mulțime de actori umani sau instituționali.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
CARTEA E O VIAȚĂ 