Un strop de viață #920


Ceea ce Satana a pus în mințile strămoșilor noștri îndepărtați a fost ideea că ei ar putea fi „asemenea unor dumnezei” – că ar putea exista de sine stătători ca și cum s-ar fi creat ei înșiși – că ar putea fi propriii lor stăpâni – inventând un fel de fericire proprie în afara lui Dumnezeu, despărțiți de Dumnezeu. Și din această încercare disperată a ieșit aproape tot ceea ce numim istoria omenească – bani, sărăcie, ambiție, război, prostituție, clase sociale, imperii, sclavie – lunga și teribila poveste a omului încercând să găsească altceva decât pe Dumnezeu care să-l facă fericit. Motivul pentru care nu va putea reuși niciodată este următorul: Dumnezeu ne-a făcut, ne-a inventat, așa cum un om inventează o mașină. O mașină este făcută să funcționeze cu petrol și nu va merge bine cu nimic altceva. Iar Dumnezeu a proiectat mașina omenească să meargă cu El. El este combustibilul cu care spiritele noastre au fost proiectate să ardă, hrana cu care spiritele noastre au fost proiectate să se hrănească. Nu există altele. De aceea nu are rost să-i cerem lui Dumnezeu să ne facă fericiți într-un fel al nostru care să nu aibă de-a face cu religia. Dumnezeu nu ne poate da fericire și liniște în afara Lui, pentru că ele nu pot fi găsite acolo. Nu există astfel de lucruri în afara Lui.

 

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu

Un strop de viață #919


De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor liberă voință? Pentru că libera voință – deși face ca răul să fie posibil – este și ceea ce dă valoare dragostei, binelui și bucuriei. O lume de automate – de creaturi care funcționează ca mașinile – nici n-ar fi meritat să fie creată. Fericirea pe care Dumnezeu o hărăzește creaturii Sale celei mai evoluate este fericirea de a fi de bunăvoie unită cu El și cu semenii săi într-o deplinătate a iubirii și încântării (…). Și pentru asta, creaturile Domnului trebuie să fie libere. Desigur că Dumnezeu știa ce s-ar întâmpla dacă oamenii și-ar folosi greșit libertatea: a crezut, se pare, că riscul merita să fie acceptat. Poate că ne simțim înclinați să nu fim de acord cu El. Dar există o problemă în a nu fi de acord cu Dumnezeu. El este sursa din care vine toată puterea noastră de a judeca; nu se poate ca tu să ai dreptate și El nu, după cum un pârâu nu poate urca mai sus de izvorul său. Când pledezi împotriva Lui, pledezi chiar împotriva puterii care te face capabil să pledezi; este ca și cum ai tăia creanga pe care stai. Dacă Dumnezeu consideră că această stare de război în univers este prețul pe care-l merită libera voință – dată unei lumi vii în care creaturile pot face cu adevărat binele sau răul, astfel încât se pot întâmpla lucruri cu adevărat importante, iar nu unei lumi de jucărie care se mișcă doar dacă trage El sforile – atunci putem fi convinși că merită să plătim acest preț.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu

Serie nouă „Un strop de viață”


„Dacă descopăr în mine o dorință pe care nimic din lumea asta n-o poate satisface, explicația cea mai probabilă este că am fost făcut pentru altă lume.”

„Nici un om nu știe cât este de rău până când nu a încercat din toate puterile să fie bun.”

Vă sunt cunoscute aceste citate?
Ele fac parte din „Creștinism, pur și simplu”, a binecunoscutului C.S. Lewis, o carte mereu proaspătă, care capătă un nou înțeles la fiecare citire, atrăgându-ne atenția asupra unor aspecte pe care poate nu le-am remarcat anterior.

După ani de așteptare, am avut bucuria să o văd reeditată anul trecut (și să o și primesc în dar de ziua mea 🙂 ), așa că v-o readuc în atenție, în următoarele câteva săptămâni, prin câteva citate dintr-o nouă serie „Un strop de viață”. Am încercat să selectez citatele mai puțin cunoscute sau mai puțin preluate de alți autori – și cine știe, cu acest prilej, poate veți gândi și voi la fel ca mine: „Ia să o mai citesc o dată!”


Seria „Un strop de viață” cu tema „Creștinism, pur și simplu” va reveni de săptămâna viitoare, în fiecare luni și joi.

În luna noiembrie, la 122 de ani de la nașterea sa, și 57 de ani de la moartea sa, vor urma alte câteva articole, despre o carte-surpriză dintre cele scrise de C.S. Lewis.

„Apologetică, pur și simplu” de Alister McGrath


Mari apărători ai credinţei, precum Augustin, Toma d’Aquino, Jonathan Edwards, Chesterton sau C.S. Lewis s-au ridicat de-a lungul istoriei. Însă, odată cu apariţia noilor provocări impuse de ateismul ştiinţific sau de relativismul postmodern, se simte nevoia unei abordări proaspete şi flexibile a apologeticii.

De aceea, vă invit astăzi să descoperim o astfel de abordare în cartea Apologetică, pur şi simplu. Cum să îţi prezinţi credinţa, de Alister McGrath. Continuă lectura „„Apologetică, pur și simplu” de Alister McGrath”