Un strop de viață #725


Iov a fost mai puțin vinovat înaintea Domnului decât prietenii săi. De ce? Doar el a fost acela care L-a acuzat pe Dumnezeu. Prietenii lui L-au apărat….

Dar tocmai de aceea!

Noi Îl putem acuza pe Dumnezeu, ne recunoaștem astfel incapacitatea să înțelegem și să suferim.

Cei care-I iau apărarea însă greșesc fundamental, considerându-se capabili să-L înțeleagă și să-L explice pe Dumnezeu. A concepe un Dumnezeu care are nevoie de apărarea noastră înseamnă a-L „ajusta” și a etala o sfințenie pe care nu o avem.

Amintiri cu sfinți, Daniel Brânzei

Un strop de viață #723


Numai obiectele fără viață au o identitate precisă. Orice este viu se află într-o continuă schimbare. Ce este omul? Iată o întrebare la care nu se poate da simplist un răspuns unic. De îndată ce te pregătești să așezi pe el eticheta „un copil” vezi că s-a și transformat într-un adolescent căruia eticheta ta i-a rămas mică asemenea pantalonilor și mânecilor de la cămașă. Te întorci și scrii pe altă etichetă „adolescent”, dar când să i-o așezi pe frunte, te întâlnești cu ochii vioi ai tânărului ajuns în pragul maturității. Te răzgândești iar și scrii pe o altă etichetă „tânăr”, dar când vrei să o fixezi pe pieptul lui, auzi bătaia unei inimi ajunsă între timp „mamă” sau „tată”. Te grăbești să notezi schimbarea, dar omul s-a schimbat iarăși, ajungând la pragul tomnatic al bătrâneții. Ai vrea să-l prinzi sub o identitate de insectar și nu poți nicidecum. Nici măcar după moarte, căci „ ce vom fi nu s-a arătat încă!”

Și acesta este doar domeniul vieții biologice… În viața spirituală este și mai complicat: ne naștem păcătoși inocenți, devenim păcătoși conștienți, pocăiți din convingere, sfinți din alegere și… iarăși, „ce vom fi nu s-a arătat încă”.

Este imposibil să fixăm o ființă sub o etichetă oarecare. Viața este într-o continuă mișcare, transformându-se necontenit și „devenind” mereu „altceva”. Ce vom deveni? Numai Dumnezeu știe cu certitudine! „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni, decât acela care-l primește.” (Apoc 2:17)

 Amintiri cu sfinți, Daniel Brânzei

Un strop de viață #647


Credinciosul are o anumită logică a lui pentru că trăiește într-o lume a lui. Se spunea, în timpul comunismului, că noi suntem niște fanatici. Orice om este într-un anumit fel ”fanatic”. Ei erau comuniști ”fanatici”. Orice om trăiește într-un univers al lui. Un matematician trăiește într-o lume a numerelor. Ații trăiesc în lumea mașinilor. Și credinciosul: trăiește într-un univers al lui. Cel care nu face asta se programează singur pentru dezstru. Se condamnă să fie strivit de lumea celorlalți în care este silit să trăiască. Un artist trăiește într-o lume a lui. Și noi trebuie să ne construim o lume a convingerilor noastre. Trebuie să trăim în lumea lui Isus Hristos. Trebuie să considerăm că am fost înviați cu El și că am fost așezați deja să trăim în locurile cerești împreună cu Hristos. Universul acesta pe care-l clădim prin informațiile Scripturii este real. El vorbește despre Isus Hristos care se unește cu Biserica și formează un trup mistic, trupul Lui. Noi trebuie să ne transmutăm în acest univers hristic. Altfel, suntem expuși la lumea de afară.

Pavel Nicolescu, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #643


Dumnezeu este Stăpânul acestei lumi! Dumnezeu a creat o lume care este împotriva Lui! Și Dumnezeu a creat o lume în care L-a trimis să se întrupeze pe Fiul Lui, pentru ca lumea aceasta să-L respingă, să-L pună pe cruce și prin acest act criminal neînțeles de mintea omenească să ne ofere un ”Răscumpărător”! După părerea mea, teologia nu este așa mult o știință a răspunsurilor, ci o știință a întrebărilor, a tainelor. Într-o lume ca aceasta în care ne aflăm noi acum, în care Dumnezeu și tot ce este al Lui suferă, apostolii proclamă ”stăpânirea” lui Dumnezeu și dreptul Lui de proprietate în calitate de Creator al el. Lumea nu există în virtutea unei necesități absolute… ea poate la fel de bine să dispară. Ea este, dar nu este necesar să fie! Asta este marea minune: că Dumnezeu a creat o lume de care n-avea nevoie, o lume care I-a făcut probleme și a creat o lume pe are vrea s-o răscumpere, s-o mântuiască.

Pavel Nicolescu, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #641


”E foarte important să vorbim, dar e foarte important să dăm mărturie din experiența noastră personală. Că oamenii din Scriptură au făcut… că unii din urmașii lor au fost martiri e bine. Ce facem însă eu și dumneata în lucrarea aceasta mare a lui Dumnezeu, care nu se poate baza numai pe câțiva oameni cu daruri strălucite, ci se bazează pe lucrarea pe care o face fiecare creștin convertit? Asta e întrebarea și fiecare dintre noi trebuie să-i dea un răspuns.”

Aurel Popescu, în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei