Alege cărţile anului la Cărtureşti


Cărtureşti le lansează şi anul acesta cititorilor provocarea de a alege Cărţile anului în cea de-a doua ediţie a acestui concurs. Ce trebuie să faci este simplu: alegi cartea preferată din categoriile Ficțiune, Non-Ficțiune, Poezie, Carte pentru copii dintre variantele propuse de librari şi poţi câştiga prin tragere la sorţi un voucher în valoare de 200 de lei pentru cumpărături în reţeaua librăriilor Cărtureşti. Aici puteţi intra în concurs. Succes!

UPDATE: Eu am votat dintre variantele lor, dar vă voi spune care sunt alegerile mele care nu apar în concursul lor:

Ficţiune (chiar dacă este mai degrabă pentru adolescenţi): Experiment de Veronica Roth (ultimul volum al seriei Divergent)

Non-Ficţiune: Supravieţuitorii. Mărturii din temniţele comuniste ale României de Raul Ştef şi Anca Ştef

Poezie: Cum continuă povestea de Ioana Pârvulescu (deşi nu am citit-o încă, dar sunt deja fan I.P.)

Carte pentru copii: Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu

Şi aş mai adauga o sub-categorie a categoriei non-ficţiune, şi anume, religie: Mic îndreptar de credinţă de Michel Kubler

Care este topul vostru? Sunt tare curioasă ce v-a plăcut cel mai mult din ce s-a publicat anul acesta în România, aşa că aşteptăm să ne scrieţi în comentarii.

Centenar Traian Dorz


Poetul Traian Dorz a fost întemniţat timp de 16 ani în închisorile comuniste din România. A lucrat şi a luptat în cadrul mişcării Oastea Domnului, mişcare religioasă interzisă sub regimul comunist.

Miile de poezii pe care le-a scris şi nenumăratele învăţături creştine pe care le-a lăsat au ca temă majoră Golgota -„izvorul neţărmuitei şi veşnicei iubiri“ – şi biruinţa Învierii lui Isus cel răstignit. Acesta s-a stins din viaţă la 20 iunie 1989.

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea acestuia (1914-2014) Continuă lectura „Centenar Traian Dorz”

Un strop de viaţă #128


Oamenii pot fi comparaţi cu stelele. Dacă eu sau tu am avea de ales (şi, de fapt, avem de ales), mi-ar plăcea să fim oameni care se aseamănă cu Steaua Polară. Sigur, poate că nu suntem la fel de strălucitori sau la fel de interesanţi ca alţii. Dar, ca şi Steaua Polară, noi trebuie să slujim unui scop mai înalt. Atunci când oamenii au nevoie de noi, trebuie să fim acolo pentru ei, arătându-le Calea. În vreme ce lumea se învârte cu o viteză uimitoare, este nevoie de noi să rămânem în acelaşi loc. Suntem mai puţin strălucitori, e-adevărat, dar suntem neclintiţi.

Isus a fost Steaua Polară pentru noi. Nimic din înfăţişarea Lui nu strălucea, după cum spune Isaia. În vremea Lui erau stele mesianice mult mai orbitoare care s-au aprins, dar care s-au stins repede. Dar Isus a rămas întotdeauna neclintit, înrădăcinat în acelaşi loc din Univers. El ne cheamă mereu să-L privim pentru a ne regăsi Calea.

Michael Card, Urme pe nisip

Un strop de viaţă #127


Dumnezeu a binecuvântat lumea cu daruri din belşug. Modul în care le folosim este, însă, cel care le confirmă calitatea. A duce o viaţă echilibrată e acelaşi lucru cu a încerca să te menţii în şaua unui cal dat fiind că primejdia de a cădea e la fel de mare, fie că înclini spre stânga sau spre dreapta. Bucuria de a călări o are doar cel în stare să rămână pe crupă.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

Un strop de viaţă #126


Îl vedem cel mai clar pe Dumnezeu atunci când Îl vedem în lumina crucii. Crucea este nebunia lui Dumnezeu care este mai înţeleaptă decât puterea lumii. Prin cruce, Dumnezeu Îşi revelează umilinţa şi disponibilitatea de a sluji. La cruce Îl vedem pe Dumnezeu în zdrenţele Lui. Pentru că slava lui Dumnezeu este reprezentată de zdrenţele lui Dumnezeu. Cel mai slăvit aspect al fiinţei Lui este că a luat asupra Lui zdrenţele noastre înainte să renunţe la noi. Dumnezeu a devenit ca noi – a devenit unul dintre noi – şi noi i-am văzut slava.

John Ortberg, O dragoste mai presus de raţiune