Apoftegmele Părinților pustiei #6


Un bătrân a spus o pildă: „Era odată un bătrân renumit care avea darul vederii. Și s-a întâmplat să mănânce împreună cu mai mulți frați, și în timp ce mâncau, bătrânul a avut o vedenie în duh: i-a văzut pe cei care stăteau la masă: unii mâncau miere, unii pâine, alții necurății. Și s-a minunat în sinea lui și s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, dezvăluie-mi taina aceasta: aceleași bucate sunt dinaintea tuturor, dar în timp ce frații mănâncă, ele par să se preschimbe la unii în miere, la unii în pâine, iar la alții în necurăție. Și a auzit un glas de sus zicând: „ Cei care mănâncă miere sunt aceia care se așază la masa cu frică, cu înfiorare și cu bucurie duhovnicească și se roagă fără încetare, iar ruga lor se înalță până la Dumnezeu asemenea tămâii; de aceea mănâncă miere. Cei care mănâncă pâine sunt aceia care îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea, pentru toate bunătățile pe care El ni le-a dat. Cei care mănâncă mizerii sunt cei care cârtesc, zicând: asta-I bună, asta-I rea. Așa ceva nu se cuvine, ci mai nimerit ar fi să-L slăvească pe Dumnezeu și să-I trimită binecuvântări Domnului, ca să se împlinească cu noi tot ce s-a zis, adică: „Tot ce faceți, să faceți pentru slava lui Dumnezeu.”


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #5


Un frate l-a întrebat (pe apa* Poimen): „La ce se cuvine să iau aminte când șed în chilie? El i-a răspuns: „Sunt doar un om într-o groapă adâncă până la gât și pentru că sunt încărcat cu o povară strig: „Doamne ai milă de mine!

A mai zis: „Pământul pe care Dumnezeu a poruncit să se aducă jertfă este smerenia inimii!

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #4


Un frate l-a întrebat pe apa* Poimen: „În cel fel se cuvine să viețuiesc în locul în care mă aflu?” Bătrânul i-a zis: „Ține minte că ești strain în orice loc te-ai afla, ca să nu cauți să-ți pui cuvântul înaintea altora, și o să ai liniște.”

A mai zis: „Omul să se închine înaintea lui Dumnezeu și să nu se măsoare pe sine și să-și dea voia la spate.”

A mai zis: „Nu te măsura pe tine însuți, ci alătură-te unuia care viețuiește frumos.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Părinții Bisericii – Perpetua și Felicia


Când mi-am început documentarea pentru seria Părinții Bisericii, au existat multe nume feminine care apăreau fie în istoria personală a acelor episcopi, martiri și sfinți, fie în istoria Bisericii în sine, având propria poveste independentă și viață trăită pentru Hristos. Așa că, în luna martie, m-am gandit să scriu niște rânduri despre câteva femei deosebite din istoria Bisericii, onorând faptul că pe lângă cercul celor trei Capadocieni era și o soră, o sfântă de la care chiar și ei aveau de învățat…; sau, undeva departe de locul în care fusese exilat, chiar și marele teolog Ioan Gură de Aur avusese o ucenică, diaconiță…; sau într-o odaie din Imperiu, o mamă se ruga fierbinte pentru fiul ei, Augustin.


Tertulian scria că sângele martirilor este sămânța Bisericii. Numărul creștinilor creștea exponențial, în ciuda numărului celor care erau omorâți. Putem și noi observa, de altfel, că zicala lui Tertulian este adevărată și astăzi, creștinismul răspândindu-se tocmai în zonele în care există încă persecuție. Se pare că Tertulian a fost și cel care a scris introducerea și finalul unuia dintre cele mai bine consemnate acte martirice din primele secole, bazat pe jurnalul din închisoare al sfintei Perpetua și al lui Saturus, care a fost și el întemnițat și ucis împreună cu ea și alți câțiva tineri creștini. Perpetua era o matroană romană bine educată, care aparţinea unei familii înstărite, din oraşul Thuburbo Minus – azi Tebourba – situat la peste 40 de km de Cartagina; era căsătorită și avea un copil. Felicia era o sclavă din casa Perpetuei. După ce împăratul Septimius Severus a dat un edict pentru interzicerea prozelitismului creştin, persecuția împotriva creștinilor a luat amploare în Cartagina. Martirajul Perpetuei, al Feliciei și al celorlalți creștini se petrece în anul 203. Martirii erau pe atunci catehumeni; în vremea aceea, Biserica avea deja o structură, o ierarhie și o perioadă de un an în care cei ce doreau să devină creștini erau educați cu privire la lucrurile elementare ale credinței. Cu un asemenea program de cateheză, și în mijlocul unor perioade intense de persecuție, a spune „da” creștinismului însemna un pas imens și cu implicații pe care cu greu le putem înțelege astăzi. După cateheză, în ziua Învierii, catehumenii erau botezați, urma mirungerea și prima Euharistie, și apoi erau primiți cu mare bucurie ca parte a Bisericii, la liturghia principală.

Continuă lectura „Părinții Bisericii – Perpetua și Felicia”

Apoftegmele Părinților pustiei #3


Un mirean foarte evlavios vine la apa* Poimen, unde se găsesc mulți alți călugări care-i cer bătrânului să le zică o vorbă de folos. Apa Poimen îi poruncește mireanului să le zică acelora o vorbă. Mireanul spune că a auzit de la un bătrân mare o pildă, și anume că, într-o zi, un om i-a cerut unui prieten să-l ducă degrabă la rege. Prietenul i-a spus: „Eu vin cu tine până la jumătatea drumului.” Atunci i-a spus altui prieten: „Du-mă la rege!” iar acesta i-a răspuns: „Vin cu tine până la palat.” Și i-a spus altui prieten: „Du-mă la rege!” iar acesta i-a răspuns: „O să te duc cu îndrăzneală la rege și o să vorbesc pentru tine.” Iar ei i-au zis bătrânului: „Tâlcuiește-ne această pildă” Și el le-a răspuns: „Primul tovarăș este asceza, care te duce până la jumătatea drumui. Al doilea este cumpătarea, care te duce până la cer. Al treilea este mila, care te duce cu îndrăzneală la Dumnezeu. ”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.


Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.