Acțiunile lui Iosif și Nicodim erau menite să păstreze trupul lui Hristos, necunoscând că, prin moartea Sa, El biruia moartea, pentru a trăi veșnic; iar femeile au venit la mormânt întrebându-se cine le va prăvăli piatra, necunoscând că mormântul era deja gol. Cu toții au vrut să facă ceva ce nu au putut duce la capăt, și totuși, fiindcă au acționat cu așa de mare dorință și iubire, au devenit agenții unei făptuiri care era mai presus de visele și așteptările lor cele mai îndrăznețe, o tainî mai presus de capacitatea lor de înțelegere.
Noi, pe de altă parte, credem că știm cum stau lucrurile. Și totuși, dacă nu ne este teamă, dacă nu tremurăm precum femeile, probabil că nici nu ne vom da seama de neștiința noastră.
Credem că știm deja sfârșitul și astfel avem tendința de a fi mulțumiți de noi înșine despre modul în care ajungem în acel punct. Hristos a biruit moartea: super! Pot continua să-mi trăiesc viața așa cum eram înainte, ba chiar o pot continua astfel și dincolo de mormânt.
Noi vrem viață veșnică, nu vrem Crucea.
Mironosițele, Iosif și Nicodim pe de cealaltă parte, au lucrat cu râvnă și iubire, fără să se gândească la ce folos vor avea din aceasta.
După ce am auzit vestea cea bună, suntem ispitiți să o înțelegem în termenii noștri și astfel atenția ne este ațintită mai mult asupra chestiunilor acestei lumi: știm mai multe despre investițiile noastre, pensii, taxe… decât știm despre Scripturi. Lor le lipsea deplinătatea cunoașterii, dar cel puțin au lucrat cu iubire; noi suntem cu totul nesocotiți și lucrăm pentru alte scopuri.
Categorie: Un strop de viaţă
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #19
Ioan 11. Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”. Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
Lupta cu moartea a început, și ni se dă un semn despre ceva ce se dovedește a fi surprinzător mult mai mare. Prin venirea lui Hristos în Betania, multe lucruri sunt dezvăluite.
În primul rând, imensitatea realității dezgustătoare a morții, arătată de cel mai scurt verset din Evanghelii: „Isus a plâns”. El a plâns pentru prietenul Său. Dumnezeu ne-a chemat la ființă ca să participăm la prietenia Lui, cunoașterea Lui, comuniunea cu El, ca să ne împărtășim din viața Lui. Cu toate acestea, ceea ce întâlnește atunci când Se întâlnește cu noi – așa cum știm acum, după cele patruzeci de zile de luptă împotriva patimilor noastre, patruzeci de zile în care ne-am mortificat – este faptul că suntem ținuți sub o putere care ne-a capturat, care ne preface în nimic, care ne reduce la praf, la moarte. Miroase – așa cum au spus cei ce ședeau lângă mormânt. Iar asta Îl face pe Hristos să plângă. Lacrimile lui Dumnezeu Însuși.
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #18
Ochiul cel curat vede lumea și tot ce este în lume, iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Așa este și cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima este acoperită de paiele păcatului, ea orbește și nu poate vedea nimic. Când inima se curățește deplin, ea vede lumea cea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută așa cum este ea; vede pe Cel ce este Inima lumii celei nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.
Roagă-L pe Dumnezeu să-ți curățească inima, și vei vedea o neașteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii, fără inimă. „Zideşte în mine o inimă* curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” așa se ruga prorocul și psalmistul David. Așa să te rogi și tu! Înnoiește și iar înnoiește această rugăciune, și Dumnezeu îți va dărui inima curată și văzătoare, și vei vedea înțelesul tuturor lucrurilor și întâmplărilor, și vei cunoaște înțelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #17
O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea ești, cât de bine este pentru om a-și încredința inima în mâinile Tale, decât a o călăuzi cu propriile mâini! Cu adevărat, primejdios lucru este pentru om a-și călăuzi inima cu muritoare mâini. Tu, Doamne, dintotdeauna ai știut asta. Iar Tu, îndată ce i-ai dăruit omului inima – această nemărginită și tainică minune – părintește l-ai sfătuit: „Fiule, dă-mi Mie inima ta!” Adică, întoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
Mulți vorbesc despre voia slobodă a omului. Sunt oameni slobozi întru bine, iar alții întru rău. Slobod întru bine este cel ce-și încredințează libertatea celui mai slobod, adica Celui ce este cel mai slobod, ca să o folosească spre bine. Slobod spre rău este cel ce vrea să-și folosească singur libertatea sa, iar atunci, fără să bage de seamă, o încredințează Tiranului, celui care este cel mai lipsit de libertate.
O, cel ce ești slobod întru cele bune, folosește-ți libertatea dăruită pentru a da Domnului inima ta spre călăuzire. Va rămâne a ta și o vei purta întru sine, iar El o va călăuzi.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #15
De ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a tulburat şi şi-a lepădat rânduiala.
Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.
Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.
Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere
CARTEA E O VIAȚĂ 