Un strop de viață #852


Nu știm de ce îngăduie Dumnezeu frângerea inimii, dar răspunsul trebuie să fie destul de important, fiindcă El îngăduie ca și inima Lui să Se frângă.

Ann Voskamp, Calea frângerii

Un strop de viață #851


Nimic din viața ta nu este mai important decât să înveți cum să trăiești cu o durere nerostită.

Cum să trăiești cu inima frântă? Știu doar atât – că numai rănile lui Dumnezeu pot să le vindece pe ale noastre. Acesta este adevărul, și simt puterea lui: suferința este vindecată prin suferință, rănile sunt vindecate prin răni. Asta mă cutremură, îmi risipește temerile în blândețea Lui: frângerea rea este vindecată prin frângerea Lui bună. Frângerea rea este frântă de frângerea bună.

Ann Voskamp, Calea frângerii. Îndrăznește să pășești spre viața din belșug

Un strop de viață #850


Dacă nu reușesc să înțeleg că creștinismul înseamnă dragoste pasionată, îndurerată, nu voi înțelege esența lui. Dragostea lui Cristos te poate îndemna să deschizi o cantină pentru săraci, sau un orfelinat, sau să faci o lucrare extraordinară, care să schimbe lumea și să materializeze utopia. Dar cineva, undeva, cândva, te va dezamăgi. Cineva nu îți va sta alături așa cum vei avea nevoie, cineva se va plânge că nu ești corect, că nu poți face una ca asta, și cineva îți va spune clar că ai o abordare complet greșită. În orice mulțime există prieteni de-ai lui Iov. După orice colț, în orice faptă izvorâtă din iubire, există suferință.

Dacă nu poți suporta ingratitudinea lumii – nu poți naște dragoste în lume.

Ann Voskamp, Calea frângerii. Îndrăznește să pășești spre viața din belșug

 

Un strop de viață #849


Ești mai puțin înclinat să suferi pentru dragoste atâta vreme cât nu știi că dragostea Lui L-a făcut să sufere pentru tine. A fi creștin înseamnă, în esență, a avea pasiune; a fi creștin înseamnă, în esență, a fi gata să suferi, să te sacrifici, să slujești, să trăiești o viață de dăruire – căci aceasta este adevărata comuniune în dragoste cu Dumnezeu și cu oamenii.

Ann Voskamp, Calea frângerii. Îndrăznește să pășești spre viața din belșug

Un strop de viață #848


Prima roadă a dragostei este meditația minții asupra lui Dumnezeu. Îndrăgostitul Își are gândurile îndreptate mereu spre obiectul dragostei sale. Acela care Îl iubește pe Dumnezeu este absorbit și transportat în contemplarea lui Dumnezeu. „Când mă trezesc, sunt tot cu Tine” (Ps. 139:18). Gândurile sunt ca niște călători prin minte. Gândurile lui David au urmat calea cerului: „Sunt tot cu Tine”. Dumnezeu este comoara, iar acolo unde este comoara, acolo este și inima. Prin aceasta ne putem verifica dragostea față de Dumnezeu. Spre ce se îndreaptă cel mai mult gândurile noastre? Putem spune că suntem absorbiți de încântare când ne gândim la Dumnezeu? Au prins gândurile noastre aripi? Și-au luat zborul spre înălțimi? Contemplăm la Cristos și la gloria Lui? Oh, cât de departe sunt de dragostea lui Dumnezeu aceia care de-abia se gândesc la El! „Dumnezeu nu este în toate gîndurile lor” (Ps. 10:4, trad lit.) Cel păcătos Îl alungă pe Dumnezeu din gândurile sale. Niciodată nu se gândește la Dumnezeu altfel decât cu groază, așa cum un întemnițat se gândește la judecătorul său.

Dallas Willard, Înnoirea inimii. Formarea caracterului cristic