Un strop de viață #867


Dumnezeule atotputernic, ai milă de noi, cei care, tulburați de lucruri devenite trecut, ne pierdem credința și viața și curajul și nădejdea. Așa că ai milă de noi și sprijinește-ne astfel ca, întăriți fiind de credința adevărată că Tu ești îndurător și iertător, să putem merge mai departe, în viața ce ne așteaptă în viitor, spre a păzi poruncile Tale, spre a ne bucura de mărinimia Ta, spre a ne încrede în îndurarea Ta și a nădăjdui la viața veșnică. Ajută-nu tuturor ca orice s-ar abate asupra noastră, să ne amintim mereu că totul vine prin călăuzirea Ta, este în grija Ta și prin voia Ta; și astfel, în cele mai întunecate clipe, având privirea ațintită la Tine, să avem curajul de a merge mai departe, credința pentru a răbda, răbdare pentru a îndura și speranță pentru a rezista până la capăt.

George Dawson. (1821 – 1876)

Un strop de viață #866


Nimic din ce merită făcut nu poate fi realizat într-o viață de om; de aceea, trebuie să fim salvați prin speranță.

Nimic din ce facem, oricât de virtuos ar fi, nu poate fi realizat de unul singur; de aceea suntem salvați prin iubire.

Nimic din ce-i adevărat, frumos sau bun, nu are sens în contextul istoric imediat; de aceea trebuie să fim salvați prin credință.

Reinhold Niebuhr (1892 – 1971)

Un strop de viață #865


Doamne Isuse Cristoase, Tu îmi ești leacul atunci când sunt bolnav;

ești tăria mea, când am nevoie de ajutor;

ești viața însăși, când mă tem de moarte;

ești calea, când tânjesc spre cer;

ești lumina, când totul în jur e întuneric;

Tu îmi ești mâncarea, când am nevoie de întărire.

Ambrozie al Milanului (340-397)

Un strop de viață #864


Lumea întreagă nu poate umple deplin

inima omului, cu-ale ei unghere. Iar ea tânjește?

doar Trinitatea, ce a creat-o, poate îndestula

Triunghiul vastei inimi omenești.

Christopher Harvey (1597 – 1663)

Un strop de viață #863


O, Doamne, potolește valurile inimii acesteia; liniștește-i furtunile. Potolește-te, suflete al meu, astfel ca ceea ce este divin să poată lucra în tine. Potolește-te, suflete al meu, astfel ca Dumnezeu să Se poată odihni în tine, astfel ca pacea Lui să te acopere. da, Tată ceresc, ne-am dat seama deseori că lumea nu ne poate da pacea, dar ajută-ne să simțim că Tu ne-o poți da; îngăduie să cunoaștem adevărul promisiunii Tale: că lumea întreagă nu poate să ne răpească pacea care vine de la Tine.

Soren Kierkegaard (1813-1855)