citatul zilei
Ești iubită. Sunt iubită când mă pierd cu firea, iubită și când mă ridic, și când nu mă ridic la înălțimea așteptărilor celorlalți.
Dacă avem o zi proastă nu înseamnă că suntem mame rele. Dumnezeu vrea să cunoaștem bucuria pe care o simte El când avem zile bune și vrea să simțim harul Lui atunci când avem zile proaste.
Devenind o mamă puternică de Heidi St. John
Nu le putem dărui copiilor noștri ceea ce nu avem noi înșine. Nu îi putem instrui în disciplină și valori biblice, dacă nu trăim acele valori în viețile noastre.
Mamele puternice cunosc Cuvântul și răspund provocărilor curente cu o înțelepciune care vine de la Domnul.
Devenind o mamă puternică de Heidi St. John
Să fii o mamă puternică înseamnă să înțelegi ce anume are întâietate. Prioritatea noastră trebuie să fie să auzim vocea Domnului în fiecare aspect al vieții noastre.
Mamele puternice se întreabă mereu care este imaginea de ansamblu. Este ușor să privești în urmă și să fii de acord că a avea un copil care nu face la oliță când zic cărțile că ar trebui să facă pălește în comparație cu a ne asigura că inimile copiilor noștri aud susurul blând și delicat al vocii Domnului. Mai presus de orice vrem să păzim inimile copiilor noștri.
Devenind o mamă puternică de Heidi St. John
Vă anunțăm cu bucurie lansarea unei noi serii de citate, Un strop de viață pentru mame, o serie prin care ne propunem să împărtășim pasaje din mai multe cărți deosebite pentru mame și creșterea copiilor, majoritatea netraduse încă în limba română.
Seria va începe pe 1 martie și va fi publicată zilnic până pe 8 martie, în cinstea Zilei Mamei/Femeii, iar apoi va apărea în fiecare marți. Sperăm că aceste pasaje vor fi o încurajare pentru mamele care ne citesc, iar dacă nu sunteți mame sau părinți, sperăm că veți da mai departe aceste articole mamelor pe care le cunoașteți.
Asigurați-vă că sunteți abonați la blog pentru a fi anunțați când apare un articol nou!
Curioasa incertitudine care înconjoară celebrarea Epifaniei este la fel de veche precum sărbătoarea însăși. Știm că, cu mult timp înainte ca Crăciunul să fie celebrat, Epifania era cea mai importantă sărbătoare în bisericile din Răsărit și în cele din Apus. Originile sale sunt obscure, dar este clar că, din cele mai vechi timpuri până azi, sărbătoarea a făcut referire la patru evenimente distincte: nașterea lui Hristos, botezul lui Hristos, nunta din Cana și sosirea magilor din Răsărit. Oricum ar fi, începând din secolul 4, biserica a delimitat nașterea Domnului de sărbătoarea Epifaniei.
Delimitarea nașterii de botezul Domnului a avut o semnificație deosebită. În cercurile gnostice și eretice răsăritene, s-a ridicat ideea că ziua botezului a fost de fapt ziua când Isus S-a născut ca Fiu de Dumnezeu. De aici putea veni o eroare gravă, o neînțelegere a întrupării Domnului. Dacă Dumnezeu nu L-ar fi acceptat pe Isus ca Fiu până în momentul botezului, am fi rămas nemântuiți. Dar, dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu care, prin conceperea și întruparea Sa, a luat asupra Sa trupul nostru, atunci El și doar El este și om adevărat, și Dumnezeu adevărat. Doar atunci ne poate ajuta. Și atunci, ceasul salvării noastre a venit cu adevărat prin nașterea Sa. Iar nașterea lui Hristos înseamnă mântuire pentru toți oamenii.
După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum. Matei 2:9-12
CARTEA E O VIAȚĂ 