Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viaţă #65


Orice lucru căruia îi permitem să ne fure atenţia minţilor noastre, afecţiunea inimilor noastre sau să aducă ceaţă în sufletele noastre nu merită să-şi aibă locul în programele sau în vieţile noastre. Fie că sunt filme „curate“, romane captivante, postări pe Facebook, poze care ne inspiră pe Pinterest, instantanee pe Instagram sau orice altceva – trebuie să avem mare grijă ce lăsăm să intre în minţile noastre – şi cum ne folosim de ceea ce permitem înăuntru. Ceea ce permitem să intre în minţile noastre ar trebui să ne hrănească sufletele şi să alimenteze flacăra chemării pe care a pus-o Dumnezeu în vieţile noastre. Ceea ce primim şi cultivăm în minţile noastre va deveni lucrul asupra căruia meditează inima noastră, vorba de pe buzele noastre şi, în final, va modela roada vieţilor noastre.

Mandy Saeler, „Filling Our Minds“

Un strop de viaţă #64


Binele şi răul cresc cu dobândă. Pentru aceasta, deciziile mărunte pe care noi le luăm în fiecare zi au o importanţă infinită. Cel mai mic bine pe care-l poţi face astăzi înseamnă capturarea unui punct strategic din care, peste câteva luni, s-ar putea să înaintezi spre victorii pe care nu le-ai visat niciodată. În sens opus, complacerea aparent obişnuită în pofte sau mânie poate însemna pierderea unei culmi sau a unei căi ferate sau a unui cap de pod de unde duşmanul (diavolul) poate lansa atacuri care, altfel, ar fi imposibile.

C.S. Lewis, Creştinism, pur şi simplu

Un strop de viaţă #63


Mulţi dintre noi ne bucurăm să scriem cântece despre Hristos, să scriem despre El şi să vorbim despre El cu alţi credincioşi, dar deseori când vine adevăratul test al loialităţii alegem confortul personal în locul predării radicale în faţa Lui. Poate că ne asumăm câteva riscuri mărunte pentru Regele nostru, dar dacă El ne-ar cere să bea dintr-o fântână înconjurată de soldaţi duşmani, am începe să ne justificăm: Dacă aş ajunge aşa de departe în devotamentul meu pentru El, m-aş expune riscului. Aş deveni vulnerabil la disconfort şi durere. Aş putea chiar să fiu ucis. Nu pot să renunţ la totul pentru El; nu e rezonabil!

Dar Isus Hristos a renunţat la totul pentru noi. Şi El ne întreabă dacă Îi vom da totul în schimb. A spune un „da“ din toată inima acestei ocazii nepreţuite este secretul descoperirii creştinismului plin de viaţă şi victorios al Bibliei şi al găsirii acelui ceva mai mult după care tânjesc inimile noastre.

Leslie Ludy, „Choosing our Allegiance”

Un strop de viaţă #60


A posta filmuleţe sau poze cu tine pe Youtube, Instagram sau alte platforme de socializare nu este neapărat greşit. Totul se rezumă la motivul cu care o faci. De ce vreau să postez această poză? De ce vreau ca oamenii să vadă acest filmuleţ? Ca să primesc laude şi să capăt câteva minute de faimă? Sau o fac pentru ca Dumnezeu să fie glorificat? Nici chiar o poză cu o floare cu un verset din Biblie dedesubt, dacă este făcută cu intenţii greşite, nu Îl va onora pe Domnul. Poate părea foarte spirituală, dar dacă inima ta nu este cum trebuie, Îl dezonorează, de fapt, pe El. Promovarea sinelui sub Continuă lectura „Un strop de viaţă #60”

Un strop de viaţă #58


O, puterea mâinilor noastre. Dacă este lăsată la voia întâmplării, ele devin arme: se încleştează pentru a obţine mai multă putere, strangulează pentru a supravieţui, seduc pentru a obţine plăcere. Însă dacă le ţinem în frâu, ele devin instrumente ale harului – nu numai nişte unelte în mâinile lui Dumnezeu, ci chiar mâinile lui Dumnezeu.

 

Max Lucado, Asemenea lui Isus