Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viaţă #90


Cu Isus, s-a întâmplat ceva nou: Dumnezeu a devenit una dintre creaţiuni, un eveniment nemaiîntâlnit, nemaiauzit, unic în cel mai adevărat sens al cuvântului. Dumnezeul care umple universul S-a restrâns pe Sine Însuşi ca să devină copilul unor oameni de rând care, ca toţi copiii care au trăit, a trebuit să înveţe să meargă, să vorbească şi să se îmbrace. La naştere, Fiul Lui Dumnezeu Şi-a asumat în mod conştient „un handicap”, preschimbând omniscienţa într-un creier care a trebuit să înveţe aramaica fonem cu fonem, omniprezenţa pe cele două picioare şi ocazional cu ajutorul unui măgăruş, omnipotenţa în două mâini destul de puternice să taie lemne, dar prea slabe pentru autoapărare.

Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut

„În căutarea Dumnezeului nevăzut“ de Philip Yancey


În căutarea Dumnezeului nevăzutVă propun astăzi să pornim În căutarea Dumnezeului nevăzut. Aşa se numeşte cartea lui Philip Yancey pe care vă invit să o descoperiţi astăzi, care caută un răspuns la întrebarea Ce ne putem aştepta să găsim? atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu. Iată ce mărturiseşte autorul despre scrierea acestei cărţi: Într-un anumit fel pot spune că am scris această carte încă din prima zi în care am simţit foamea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, şi ea pare fundamentală, dar multe dintre reţetele pe care le-am aplicat nu mi-au adus satisfacţia dorită. Creştinii propovăduiesc promisiunea strălucitoare a unei „relaţii personale cu Dumnezeu“, dorind să arate că a-L cunoaşte pe Dumnezeu se aseamănă cu procesul cunoaşteri unei fiinţe umane. Cu toate acestea, într-o zi se lasă o perdea grea, perdea ce separă invizibilul de vizibil. Cum pot avea o relaţie personală cu o fiinţă de care nu sunt sigur că există? Ori există posibilitatea de a fi sigur? Continuă lectura „„În căutarea Dumnezeului nevăzut“ de Philip Yancey”

Un strop de viaţă #89


Biblia spune foarte clar asupra căror feluri de lucruri ar trebui să poposească gândurile şi conversaţiile noastre. Nu asupra josniciei, a nepoliteţii şi a obscenităţii, ci mai degrabă asupra lucrurilor care sunt „adevărate, nobile, drepte, curate, plăcute, vrednice de admirat“ (Filipeni 4:8). (Pare destul de evident că obrăznicia şi umorul fără perdea nu sunt pe această listă!)

Nu putem să căpătăm „gândurile lui Hristos“ când minţile noastre sunt pline de josnicia acestei culturi. 1 Corinteni 13:6 ne aminteşte că „Dragostea  nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr“. Şi Psalmul 12:8 ne avertizează: „Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.“

În Efeseni 5:4, Pavel ne avertizează cu privire la pericolul de a tolera glumele proaste şi obscene în vieţile noastre: „De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile.“ Iar Isus ne spune că în ziua judecăţii, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor care ne va fi ieşit pe gură. (Matei 12:36)

Mulţi creştini sunt ispitiţi Continuă lectura „Un strop de viaţă #89”

Un strop de viaţă #88


Lucrurile bune, cît şi cele rele, după cum ştiţi, se molipsesc printr-un fel de infecţie. Dacă vreţi să vă încălziţi, trebuie să staţi aproape de foc; dacă vreţi să vă udaţi, trebuie să intraţi în apă. Dacă vreţi bucurie, putere, pace, viaţă veşnică, trebuie să vă apropiaţi sau să intraţi chiar în lucrul care le are. Ele nu sînt un premiu pe care Dumnezeu ar putea, dacă ar vrea, să-l dea oricui. Ele sînt un izvor de energie şi de frumuseţe, care izbucneşte chiar din centrul realităţii. Dacă eşti aproape de el, stropii lui te vor uda; dacă nu eşti aproape, vei rămîne uscat. Odată ce un om este unit cu Dumnezeu, cum ar putea să nu trăiască pentru totdeauna? Odată ce un om este separat de Dumnezeu, cum ar putea să nu se ofilească şi să nu moară?

C.S. Lewis, Creştinism, pur şi simplu

Un strop de viaţă #87


Tot ce va mai rămâne [la sfârşitul vieţii] este dragostea. Ceea ce a fost făcut din dragoste pentru Dumnezeu este veşnic. Fiecare fiinţă umană pe care o vezi este un purtător al veşniciei, deghizat cu ingeniozitate. Ceea ce vei putea duce cu tine este dragostea.

Obiectivul vieţii este să te îmbogăţeşti faţă de Dumnezeu.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie