Devenind o prezență vindecătoare #67


Mulți dintre noi reacționăm în fața încercărilor trăind vieți duble: pe de o parte pretindem că totul este în regulă, pe de altă parte, în interiorul nostru, strigăm în agonie și durere. În parte, motivul pentru care reacționăm astfel este faptul că cei dragi din jurul nostru spun lucruri bine-intenționate, însă complet nefolositoare, precum „Fii tare”, „Ai credință!” sau „Rămâi pozitiv!”. Oare spun asta pentru că ei cred că nu ar trebui să ne simțim slabi, triști sau înfricoșați? Sau poate disconfortul nostru îi face să se simtă ei înșiși inconfortabil! Uneori, când cineva spune „Totul va fi bine” sau „Fii tare!”, de fapt spune „Mi-e foarte greu să asist la durerea, suferința și tristețea ta, pentru că mă face să mă simt prost, nu știu ce să fac cu ea și nu o pot înlătura.” De asemenea, societatea face presiuni, prin mesaje care ne spun „Evitați emoțiile negative!”  și încearcă să ne ofere rezolvări rapide. Însă a spune cuiva „Fii tare” este ca și cum ai spune unei persoane care are un atac de panică să se „relaxeze” și să „se calmeze”. Dacă ar putea, cu siguranță ar fi făcut-o! Încercările ne fură pacea, liniștea și sentimentul de normalitate. Deși viața merge mai departe, noi simțim că nimic nu mai este normal. Și totuși oamenii se așteaptă să participăm la aceleași conveniențe sociale, să luăm parte la bucuria celorlalți pentru care viața pare bună și îmbelșugată, deși simțim un gol teribil în stomac. Bucuria autentică pare o amintire distantă. Doar îndurăm viața, iar agonia, teama și confuzia ne însoțesc oriunde am merge.

Înainte de a merge mai departe, trebuie să ne amintim că aceste reacții în fața încercărilor sunt normale!


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #66


Acceptare radicală. Psihologul Martha Linehan a creat acest termen în timp ce dezvolta o abordare de tratement pentru persoanele care se luptă cu gestionarea emoțiilor intense. Pentru a practica „acceptarea radicală”, trebuie să conștientizăm realitatea și să o lăsăm să pătrundă în mintea noastră, pentru ca noi să învățăm cum să trăim cu ea. Acceptarea nu înseamnă că suntem de acord cu circumstanțele noastre, sau că ne plac, sau că am renunțat să mergem mai departe. Înseamnă că recunoaștem ceea ce se întâmplă fără să înrăutățim lucrurile prin judecata sau opiniile noastre asupra realității – dacă este „bună” sau „rea”, „este ok” sau „nu este ok” – ci înțelegând că lucrurile „sunt așa cum sunt”. Acceptarea nu înseamnă că nu mai avem de muncit cu sentimentele dureroase care apar în mod natural în orice încercare. Însă doar prin acceptare putem face primii pași în a gestiona cu adevărat problema și a merge înainte, fără a rămâne blocați în circumstanțele noastre. Când refuzăm să acceptăm circumstanțele și ne luptăm cu realitatea, catalogând-o drept „rea”, aceasta doar ne intensifică suferința și amână vindecarea. Acceptarea radicală ne ajută să diminuăm durerea experienței noastre, oprindu-ne să o mai judecăm și să rămânem paralizați, și ajutându-ne să începem cu adevărat să acționăm și să răspundem la circumstanțele date.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #65


Când permitem ca Dumnezeu sau cei din jur să ne ajute în vremuri de încercare, ceea ce practicăm este predarea. A preda înseamnă a ceda puterea sau controlul, a ne oferi pe noi înșine cuiva. Iar pentru a ne oferi pe noi înșine, trebuie să avem încredere. Biblia spune „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va îndrepta cărările.” (Proverbe 3:5-6) Încrederea înseamnă a avea credință chiar și atunci când nu știm cum se vor termina lucrurile. Înseamnă a crede că Dumnezeu poate interveni în problemele noastre în moduri mult mai bune decât o putem face noi vreodată. Când predăm Domnului îngrijorările noastre, noi recunoaștem că El poate face ceea ce noi nu putem. Predând Lui povara noastră, El ne poate ajuta, ușura și reînnoi mintea, trupul și sufletul.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

„Mental Health Awareness Week 2022” – Resurse pentru sănătatea mintală


După cum puteți vedea în cele câteva cuvinte pe care le-am scris despre mine, unul dintre subiectele care mă preocupă intens este consilierea creștină. De aceea, am considerat că este firesc să împărtășesc cu voi faptul că săptămâna aceasta, 9-15 mai, este Săptămâna de conștientizare a sănătății mintale. După mai bine de doi ani de pandemie, cu toate implicațiile acesteia, iar acum războaie și vești de războaie sau de alte crize iminente, este aproape imposibil ca sănătatea noastră mintală să nu fi trecut prin cel puțin un moment critic. Cu siguranță am auzit măcar în treacăt că pandemia a generat o „pandemie de singurătate și de tulburări psihice” Și nu întâmplător, tema aleasă pentru această săptămână de conștientizare este singurătatea. Din aceleași motive enunțate deja, singurătatea și izolarea ne-au afectat pe toți, însă au exacerbat orice altă problemă cu care se confruntau deja cei cu suferințe mai puțin vizibile.
De aceea, cu această ocazie, am ales să vă prezint câteva cărți care abordează un subiect dificil și foarte ocolit de către biserică și nu numai, cel al bolilor psihice, însă dintr-0 perspectivă creștină, sănătoasă din punct de vedere teologic.
Da, există și așa ceva! – și vă voi prezenta câteva motive pentru care ar trebui să ne preocupe și pe noi acest subiect incomod, chiar dacă nu avem pe nimeni apropiat sau nu suferim noi înșine de așa ceva.

Continuă lectura „„Mental Health Awareness Week 2022” – Resurse pentru sănătatea mintală”

Devenind o prezență vindecătoare #64


Cu toții avem nevoie de sprijin în diferite circumstanțe și în diferite moduri. Isus Însuși, ca om, a avut nevoie de sprijin. Pe drumul spre Golgota, a fost forțat să-Și poarte crucea grea; fusese bătut și maltratat într-un mod teribil, așa că nu a putut să o ducă tot drumul. A căzut sub presiunea și greutatea ei. Un om pe nume Simeon a venit și L-a ajutat pe Isus să-Și poarte crucea.

Când simțim că toată greutatea lumii apasă pe umerii noștri, Isus ne arată că nu trebuie să o purtăm singuri. Căutați sprijinul și, mai ales, fiți deschiși să îl primiți. Când refuzăm să acceptăm ajutorul altora, crezând că suntem o povară sau o inconveniență, le răpim celorlalți darul pe care îl primesc oferind acel ajutor. Atât oferind, cât și acceptând sprijinul, vom descoperi adevărate bucurii.


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing