Ce dulce a devenit deodată pentru mine să fiu eliberat de acele bucurii neroditoare pe care cândva mă temusem să nu le pierd! Tu le-ai îndepărtat de la mine, Tu, care eşti adevărata, suverana bucurie.
Sf. Augustin, citat în Când nu-L doresc pe Dumnezeu de John Piper
Folosind rugăciunea în locul altor mijloace directe, Dumnezeu alege încă o dată să acţioneze în lume într-un fel care ne lasă cea mai mare libertate de mişcare. Dumnezeu aşteaptă să fie rugat, făcând, într-un mod de neînţeles, ca activitatea Lui pe pământ să fie împletită cu a noastră.
Nu cumva această alegere face ca Împărăţia sau „voia lui Dumnezeu“ să înainteze mai încet pe pământ? Ba da, în acelaşi fel în care părinţii încetinesc pasul când copilul încă mic învaţă să umble. Scopul lor e să pregătească pe altcineva pentru ziua de mâine, nu pe ei înşişi.
Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?
Cât de bine ne-ar fi nouă dacă toţi oamenii ar muri în spitale de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, aşa cum i-am şi învăţat, promiţându-le viaţă lungă muribunzilor, încurajând credinţa că boala scuză orice moft şi chiar, asta dacă angajaţii noştri îşi fac treaba cum trebuie, înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot, care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află! Gândeşte-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezenţa morţii în mintea fiecăruia pe timp de război. Pierdem astfel una dintre cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulţumită cu viaţa.
Într-un război, nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veşnic.
Diavolul Sfredelin către nepotul său Amărel, în „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de C.S. Lewis
Într-un proces de continuă învăţare, văd rugăciunea din partea în care mă aflu eu ca o modalitate de a intra în ritmul eternităţii şi de a mă alinia la „vederea de sus“ a lui Dumnezeu, o modalitate de a-mi armoniza dorinţele cu ale lui Dumnezeu şi apoi de a contribui la împlinirea, aici pe pământ, a acelora pe care le are Dumnezeu din veşnicie.
Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?
Eşti dezamăgit de viaţa ta, de ceea ce ai devenit, de felul cum te porţi de multe ori cu cei din jur? Nu eşti singurul! Şi aşa cum arată John Ortberg, acesta este primul pas către găsirea unei soluţii pentru a trăi viaţa pe care ţi-ai dorit-o dintotdeauna.
Cartea pe care o avem în atenţie este Viaţa pe care ţi-ai dorit-o dintotdeauna, scrisă de John Ortberg și se vrea a fi un ajutor pentru creşterea noastră spirituală. Este dificil să scrii despre devenirea spirituală într-un mod care să exprime urgenţa acestui subiect, spune autorul. Prea adesea oamenii îşi privesc „viaţa spirituală“ doar ca pe unul dintre aspectele existenţei, alături, dar complet separat de „viaţa financiară“ sau de „viaţa profesională“. Din când în când, vor încerca să armonizeze aceste vieţi cu viaţa spirituală rugându-se regulat sau încercând să practice o altă disciplină spirituală.
Adevărul este că termenul „viaţă spirituală“ este doar un mod de a te referi la viaţa cuiva – la fiecare moment şi faţetă a ei – din perspectiva lui Dumnezeu. Un alt mod de a exprima acest adevăr sună astfel: Dumnezeu nu este interesat de „viaţa ta spirituală“. Dumnezeu este interesat de viaţa ta. El intenţionează să o restaureze. Continuă lectura „„Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna” de John Ortberg”
CARTEA E O VIAȚĂ 