Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #573

Când eram preot la țară mi-am făcut o grădină de pomi. Am sădit-o cu 10 altoi și pe urmă a sosit vremea să plec în lume. Când am fost mai pe urmă acasă, am văzut un lucru trist. O altoaie se uscase. Vlăstarele cele vechi dăduseră iar pe dedesubt și, neumblând nimeni să le mai curețe, au sorbit puterea mlădițelor altoite. Mlădița altoită și-a pierdut puterea, și-a pierdut viața. Altoirea s-a întors iar la firea cea sălbatică (…). Taina Sf. Botez este o altoire a vieții omului, este o renaștere sufletească, este o tăiere și o omorâre a firii vechi, a firii celei lumești și o înviere la o viață nouă duhovnicească. Însă păcatul strică această altoire sufletească (…) Din botezul celor mai mulți creștini n-a mai rămas decât numele scris în Matricola botezaților și numele de creștin pe care-l poartă ca pe o firmă mincinoasă. Omul cel vechi a biruit iarăși pe cel nou. Ferice de cine rămâne în altoirea cea duhovnicească, în renașterea cea din nou. Ferice de cel ce are un Grădinar bun și milostiv care să-l curețe mereu de vlăstarele sălbatice ce cresc pe dedesubt din tulpina cea veche. Acest Grădinar bun este Isus Mântuitorul. Numai pomul dat în grija acestui Grădinar poate rodi roduri de fapte bune. În grija Lui este pomul vieții tale?

Iosif Trifa, în „Preotul Iosif Trifa, o viață de propovăduitor al lui Hristos”, de pr. Gheorghe Gogan

Un strop de viață #571

Cât de mult doresc ca viața mea să fie petrecută în a aprinde unul după altul suflete cu flacăra sfântă a vieții veșnice! Aș vrea să fiu pe cât de mult posibil nevăzut în timp ce îmi fac slujba și să dispar în strălucirea divină de sus când lucrarea este sfârșită.

C.H. Spurgeon, în „C.H. Spurgeon: Predicatorul poporului”, de Peter Morden

Un strop de viață #569

Pentru Dumnezeu, ”desăvârșirea noastră” este mult mai importantă decât ”desăvârșirea” lucrărilor noastre. El își poate duce lucrarea mai departe și fără noi, dar noi nu putem merge mai departe decât în măsura în care El ne desăvârșește. Ca să ne termine, Dumnezeu are nevoie să ne lase de multe ori cu lucrurile neterminate.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol.1”

Un strop de viață #567

Singura atitudine care ne este recomandată ca ”ispravnici” angajați la stăpân este să spunem în fiecare dimineață: ”Doamne, iată care sunt planurile mele pentru azi. Te rog să te simți însă liber să le modifici pe oricare dintre ele.”

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol. 1 Amintiri cu sfinți. Vol. 1”

Un strop de viață #565

Biserica este locul unde veghem unii asupra altora, disciplinăm cu dragoste și căutăm întotdeauna recuperarea celui greșit. O biserică fără disciplină este o biserică fără dragoste, căreia nu-i pasă de ceilalți, ca o casă fără părinți, ca un orfelinat lăsat la voia întâmplării. Biserica nu este doar locul în care Dumnezeu ne-a așezat ”unul lângă altul”, ci mai ales al celui în care Dumnezeu ne-a așezat „unul pentru altul”, așa ca din interacțiunea noastră să se facă voia Lui și să se vadă înțelepciunea Lui.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol. 4”