Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #753


În cele din urmă vom trăi fericiți pentru veșnicie, dar numai după ce povestea răscumpărătoare se va fi încheiat, ceea ce înseamnă că trebuie să mai treacă ceva timp până atunci. Deocamdată, suntem undeva pe la mijlocul poveștii, ca și cum am fi prinși în haosul și dezordinea proiectului pe jumătate încheiat al reconstruirii unei case. Poate că ne-a rămas un singur capitol din poveste, sau poate că mai avem cincizeci. Poate că vom continua la fel și în anii viitori, sau poate că suntem în pragul unor schimbări dramatice pe care dacă le-am cunoaște de acum, am leșina de frică sau de mirare, sau de ambele. Poate ne așteaptă faza cea mai fericită a vieții noastre, sau cea mai nefericită. Pur și simplu nu știm, și nici nu putem ști…

Cunosc o singură opțiune bună: alegerea de a rămâne în povestea răscumpărătoare. Oricât de neclară ne-ar fi, putem să avem încredere că Dumnezeu este Cel care o scrie…

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #751


Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o înzestrare a Duhului Sfânt și Duhul de înțelepciune, înțelegere, sfat, tărie, cunoștință și frică (Isaia 11:2). Când vom avea această înzestrare a Duhului Sfânt și această perfecțiune înșeptită, vom avea mai puțină nevoie de alte lucruri. Avem o nevoie disperată de Duhul Sfânt și avem nevoie e El în putere. Avem nevoie de înțelepciunea Sa, de tăria Sa, de frica Sa, de închinarea Sa și de sfatul Său. Când Îl avem pe El, avem tot ce ne trebuie ca să fim tot ce dorește El să fim.

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus

Un strop de viață #749


Concepția creștină despre suferință se definește prin cuvântul răscumpărătoare. Deși suferința în sine poate oferi motive pentru proteste vehemente, ea poate avea totuși un rol pozitiv în viață – cu alte cuvinte, poate fi răscumpărată. Mă împotrivesc acelora care consideră că Dumnezeu trimite suferința pentru a îndeplini un scop bun. Nu, eu nu am găsit nicăieri în Evanghelii ca Isus să fi spus cuiva în suferință: „Motivul pentru care suferi de hemoragie ( sau de paralizie sau lepră) este că Dumnezeu lucrează la caracterul tău.” Isus nu a ținut oamenilor teorii; El i-a vindecat. Cu toate acestea, aproape toate pasajele din Noul Testament despre suferință analizează modul în care până și un lucru „rău” poate fi răscumpărat pentru bine.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #747


Credința creștină, clădită pe temelia ei iudaică, are o concepție atât de nuanțată [despre durere] încât pare paradoxală. Pe de o parte încurajează protestul, ba dă chiar cuvintele ce pot fi folosite în acest scop. Pe de altă parte, o rază sfidătoare de speranță iluminează pasajele de protest ale Bibliei. Urmașii lui Isus își bazează afirmațiile pe credința fermă că într-o zi Dumnezeu va vindeca planeta de durere și moarte. Dar până va veni ziua aceea, argumentele în favoarea lui Dumnezeu trebuie să se bazeze pe dovezi incomplete. Nu putem reconcilia lumea noastră răvășită de durere cu un Dumnezeu iubitor fiindcă ceea ce experimentăm noi acum nu este ceea ce Dumnezeu intenționează pentru noi. Isus Însuși S-a rugat ca voia lui Dumnezeu să se facă „precum în cer așa și pe pământ”, o rugăciune ce își va primi pe deplin răspunsul abia atunci când răul și suferința vor fi, în sfârșit, înfrânte.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #745


Datorită lui Isus, avem asigurarea că orice ne tulbură pe noi, pe Dumnezeu Îl tulbură și mai mult. Oricât am fi de îndurerați noi, Dumnezeu este și mai îndurerat. Și orice am tânji noi să avem, Dumnezeu tânjește și mai mult.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?