Un strop de viață #775


Pierderea poate transforma, dacă ne determină să căutăm iertarea lui Dumnezeu. Câteodată filmul oprit al vieții ne reamintește cât de jos am ajuns înainte de pierdere și cât de slabă era reacția noastră. Instantaneul surprinde imaginea noastră lăuntrică. Suntem obligați să privim urâțenia, egoismul și meschinăria propriei vieți. Ce ne mai rămâne de făcut? În acest caz, nu mai există o a doua șansă. Rămănem doar cu amintirea amară a eșecurilor sau a bunelor intenții pe care nu le-am dus până la capăt. Dumnezeu însă promite să-i ierte pe aceia care își mărturisesc greșelile, să-i absolve pe cei care-și recunosc vina, și să îndrepte ceea ce, spre regretul nostru, am greșit.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #773


Regretele sunt inevitabile într-o lume a imperfecțiunii, greșelilor și pierderii. Există o cale de a răscumpăra toate acestea? E posibil ca o viață ratată din cauza pierderii să mai fie îndreptată, cu tot caracterul ireversibil al pierderii propriu-zise? E cu putință ca oamenii măcinați de regrete să se elibereze și să fie transformați? Eu cred că există cale de răscumpărare pentru acești oameni, dar ei nu pot șterge pierderea care a dat naștere regretelor. Oamenii pot fi schimbați de pierderile imposibil de schimbat pe care le-au trăit. Așadar, pentru ca răscumpărarea să poată avea loc, ei nu trebuie să rămână blocați la pierderea propriu zisă, ci să primească cu toată ființa lor efectele pozitive pe care aceasta le poate avea în viața lor. Ei trebuie să depășească într-un fel ceea ce este în urmă, îndreptându-se spre ceea ce se află înaintea lor, canalizându-și energiile spre schimbările pe care le pot face în prezent. Cu alte cuvinte, ei trebuie să urmărească transformarea personală care vine doar prin har.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #771


Avem nevoie de cineva mai mare decât noi care să ne dăltuiască o nouă identitate. Dumnezeu ne poate călăuzi în această căutare, ne poate ajuta să devenim oameni a căror valoare se bazează pe har, nu pe performanțe, realizări și putere. Putem învăța să fim pur și simplu, fie că suntem divorțați, șomeri, văduvi, victime ale abuzurilor, bolnavi sau chiar pe moarte. Ne putem lăsa în voia dragostei ca făpturi create după chipul lui Dumnezeu, chiar și atunci când trupurile ne sunt mutilate, gândurile ne sunt într-o mare învălmășeală și sufletele ne sunt tulburate. Și ne mai putem lăsa în voia speranței că viața poate fi frumoasă, cu toate că niciodată nu va mai fi la fel.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Recomandările prietenilor – Dezamăgit de Dumnezeu, de Philip Yancey


Pe blogul nostru, am publicat până acum recenzii ale cărților prezentate în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, pe care le puteți găsi la secțiunea CĂRȚI. Mi-am încurajat prietenii să propună și ei cărți care i-au impresionat, i-au influențat sau i-au încurajat pe calea credinței, și să le facă o scurtă prezentare. Astăzi, Raluca ne recomandă Dezamăgit de Dumnezeu, de Philip Yancey.

Philip Yancey ne asigură că Dumnezeu există și că Îi pasă de noi. Fără a minimaliza realitatea durerii și deziluziei, Yancey ne spune că nu Dumnezeu este Cel care ne dezamăgește, ci așteptările noastre nerealiste. Dumnezeu nu este nici un djin care ne îndeplinește dorințele la comandă, nici un tată absent pe care nu ne putem bizui la nevoie. El este Dumnezeu, iar Biblia ni-L revelează în limbajul propriu ca pe o Persoană care acționează conform propriilor priorități și metode.

Așteptăm cu drag și recomandările voastre! Continuă lectura „Recomandările prietenilor – Dezamăgit de Dumnezeu, de Philip Yancey”

Un strop de viață #769


Pierderea ne obligă să vedem rolul dominant pe care îl joacă împrejurările în determinarea fericirii noastre. Pierderea ne ia toate proptelele de care ne sprijinim ca să ne fie bine. Ne trage preșul de sub picioare și ne prăbușim pe spate. Experiența pierderii ne aduce la limita extremă a ceea ce suntem fiecare.

Dar, când am ajuns la limita ultimă a ființei noastre, putem ajunge și la începutul unei relații vitale cu Dumnezeu. Eșecurile noastre ne pot duce la har și la o profundă trezire spirituală. E un proces care are loc frecvent cu cei care au trecut prin experiența pierderii. El începe adesea când stăm față în față cu slăbiciunile noastre și ne dăm seama cât de mult ne bizuim pe împrejurările favorabile, considerându-le ceva normal. Când intervine pierderea și schimbă în rău aceste împrejurări, furia, depresia și ingratitudinea ne dau pe față adevărata stare a sufletului, dezvăluindu-ne micimea sufletească. Constatăm atunci că identitatea noastră e una doar de suprafață.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii