În luna august am reușit să termin 11 cărți: jumătate dintre ele de ficțiune, 2 dintre ele benzi desenate, una ilustrată pentru copii, două despre Biblie, una de eseuri și un jurnal de călătorie. Iată care au fost!
Prima carte pe care am terminat-o în luna august a fost Scriptura și autoritatea lui Dumnezeu – Cum să citim Biblia astăzi de N.T. Wright, pe care am fost interesată să o citesc după ce parcursesem Povestea Bibliei de Wilhelm Tauwinkl.
Trecând peste traducerea care lasă și de această dată de dorit, ca să nu spun mai mult, mi s-a părut că autorul a intrat destul de greu în subiect, abia de pe la capitolul 5 am simțit că într-adevăr a ajuns la ce mă interesa și, chiar și după aceea, aș fi vrut în general să dezvolte mai mult ipotezele sale și să ofere mai multe argumente pentru modul și direcțiile de interpretare propuse (dar și pentru cele considerate eronate) – nu neapărat pentru că nu aș fi fost de acord cu ele, ci din dorința de a înțelege mai bine care este fundamentul acestora. Un bun punct de pornire, dar insuficient elaborat pentru mine. Voi continua însă studiul în această privință.
Dacă urmăriți de ceva timp aceste rapoarte de lectură nu o să vă surprindă că și luna aceasta i-am citit lui Mihai două volume din seria Mortelle Adèle, ultimele pe care le mai aveam împrumutate de la Institutul francez, și anume, Mortelle Adèle #18 – Toi, je te zut! și Mortelle Adèle et les Reliques du Chat-Lune.
Primul volum pe care l-am citit în vacanță a fost unul de eseuri scrise de cântărețul și compozitorul Rich Mullins, The World as I Remember It: Through the Eyes of a Ragamuffin.
Au fost câteva imagini și formulări care chiar mi-au plăcut, dar per total nu m-a impresionat atât de tare pe cât mă așteptam. Mai am pe listă Rich Mullins: An Arrow Pointing to Heaven, pe care o recomanda Sarah Clarkson în cartea Book Girl și cred că cu asta ar fi trebuit să încep.
După aceea am terminat un roman japonez lăsat deoparte câteva săptămâni, și anume Librăria de vineri de Sawako Natori, a cărui atmosferă mi-a plăcut atât de mult încât mi-am comandat și al doilea volum din serie să îl am pentru partea a doua a vacanței.
Până atunci însă am citit o altă carte pe care o văzusem recomandată în mai multe surse de încredere și am decis că acum este momentul potrivit să o iau cu mine în vacanță, și bine am făcut!
Este vorba despre Căluțul alb de Elizabeth Goudge, un basm modern care mi-a amintit de Prințesa și goblinii de George MacDonald, având în prim-plan tot o eroină, pe Maria Merryweather, care trebuie să rupă un lanț generațional de învrăjbire între două familii și să aducă pacea și reconcilierea în regatul ei.
Plină de descrieri minuțioase și de personaje memorabile, această poveste mi-a mers la suflet și cred că citatul de mai jos rezumă foarte bine nucleul ei:
În fiecare basm este un sâmbure de adevăr, răspunse bătrânul pastor. Cred că e posibil ca numai o Prințesă a Lunii să poată face față răutății Oamenilor din Pădurile Întunecate, pentru că adevărul e că numai luna poate alunga întunericul nopții. Și cred că e posibil ca doar atunci când se va smeri să iubească un bărbat sărac o va putea face, penru că se știe că nimic valoros nu s-a realizat în lumea asta fără iubire și smerenie.
Abia am așteptat apoi să citesc cartea proaspăt apărută Împăcare pe Via Transilvanica de Anca Iosif, întrucât și noi am parcurs ca familie anul trecut o mică porțiune între Bran și Zărnești din segmentul Terra Borza Teutonica inagurat tot anul trecut. Pentru că anul acesta reveneam la Bran în vacanță, am ținut să o citesc acolo, așa că mi-am comandat-o la Easybox și am început-o chiar în ziua în care am ajuns.
Mai multe despre această carte am scris în articolul dedicat ei din seria Cărți cu dor de ducă.
Începusem însă în tren și ultima carte care îmi rămăsese necitită de Sophie Kinsella, The Burnout, și pe aceasta am citit-o în continuare.
Se citește ușor, e pe alocuri amuzantă, pe alocuri emoționantă, dar per total mi s-a părut că autoarea a încercat să împletească niște fire narative într-un mod cam forțat, am avut senzația că voia să spună mai multe lucruri și a încercat să le includă într-o singură poveste, chiar dacă nu prea aveau legătură unul cu altul. Pe lângă ideea recuperării din burnout printr-o evadare la mare, exista și un mister legat de niște mesaje, care mi s-a părut ca s-a „rezolvat” printr-un mare fâs și o legătură cu un eveniment din trecut care nici nu mi se părea mare chestie.
La cartea Ceceliei Ahern luată și ea cu mine în vacanță nu am mai ajuns, pentru că am citit al doilea volum din seria cu Librăria de vineri, Clubul de lectură de vineri de Sawako Natori, care nu mi s-a părut la fel de bine închegat ca primul, poate și din cauză că m-am și tot întrerupt eu zile întregi de la lectura lui.
Ambele romane mi-au stârnit însă pofta de a parcurge restul de cărți pe care le mai am în bibliotecă din aceeași categorie a cărților japoneze cu cafenele, magazine, librării cozy și povești despre vindecare.
Până atunci însă am mai terminat un volum din Biblia după textul ebraic. Iosua. Judecătorii, coordonat de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, în principal pentru că mă interesau introducerea și notele de la cartea Judecători din care se predică în această perioadă la biserica mea.
Datorită aparatului lor critic, această ediție m-a făcut să citesc pentru prima oară cu un interes real cărțile Vechiului Testament, motiv pentru care am și prezentat în trecut primele trei volume (Pentateuhul).
Ultima carte terminată în luna august a fost un volum ilustrat cumpărat la reducere din Cărturești din centrul comercial Coresi din Brașov, și anume, Legenda celor trei copaci repovestită de Anca Stanciu, cu ilustrații de Diana Margareta Cepleanu, nominalizată și la Premiile Cărturino din 2025, și pe care v-o recomand s-o aveți în bibliotecă atât pentru Crăciun, cât și pentru Paște, pentru că prezintă într-un mod poetic viața „celui mai mare Împărat”.
Acestea fiind scrise, închei aici acest raport de lectură mai scurt, care sper să vă inspire totuși următoarele alegeri de lectură. Eu mă întorc la teancurile de cărți începute sau pregătite de ceva timp pentru lectură să văd unde mă îndreaptă preocupările și dispoziția în continuare.
Voi ce ați citit frumos vara asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 