Luna aceasta, cu mici excepții, am citit doar cărți pentru copii de diferite vârste, în diferite formate. De la cărți ilustrate și benzi desenate (inclusiv un volum despre viața lui Antoine de Saint-Exupéry, care n-aș zice că e pentru copii), până la manga și un volum pentru adolescenți, trecând și printr-o carte de Max Lucado tradusă de mine, o Biblie pentru copii începută din ianuarie și un volum de poezii de Malcolm Guite, în total s-au adunat 22 de cărți, multe dintre ele fiind noutăți luate de la Bookfest.
În primele zile ale lunii am citit cu Mihai alte trei volume din seria Mortelle Adèle, și anume, Mortelle Adèle #6 – Un talent monstre, Mortelle Adèle #9 – La Rentrée des Claques și Mortelle Adèle #16 – Jurassic Mamie, precum și un volum cu Adélidélo, Adélidélo dompteuse de colère!.
Singură am citit un volumaș care reunește toate benzile desenate cu Le petit Nicolas – Le Petit Nicolas: La bande dessinée originale de René Goscinny și Jean-Jacques Sempé, care, la origine, da, a fost o bandă desenată, înainte de a deveni niște povestioare mai elaborate și cu mai puține desene.
Mie mi s-au părut chiar mai amuzante benzile desenate, având un suport vizual mult mai bogat (fiind și color) și m-au făcut să mi se facă dor de universul lui Le petit Nicolas și să caut și alte volume necitite pe la Institutul francez.
Apoi am citit volumul 5 din manga Minciuna ta din aprilie de Naoshi Arakawa, care mi-a plăcut mai mult decât volumul precedent, fiind mai luminos și mai romantic.
Am mai citit apoi o carte împrumutată de la Institutul francez, și anume, Céleste, ma planète de Timothée de Fombelle, care mi-a plăcut cum a fost scrisă, dar care nu m-a încântat prea tare ca subiect, fiind o alegorie ecologistă.
Apoi am fost la Bookfest, așa că în zilele următoare am parcurs câteva dintre cărțile cumpărate cu acea ocazie, începând cu Povestea Bibliei de Wilhelm Tauwinkl.
Inițial am fost foarte încântată de acest demers editorial, mi se pare utilă o sinteză și o prezentare istorică a alcătuirii Bibliei care să încerce să fie cât mai obiectivă și să țină cont de diversitatea ei literară, dar, după ce am citit-o, am rămas un pic dezamăgită.
Autorul, deși este specialist și în teologie, se limitează la o prezentare istorico-antropologică a alcătuirii Bibliei, fără a pomeni în vreun fel de vreo revelație divină în procesul scrierii sale. Din această perspectivă, nu contează atât de mult exactitatea și literalitatea textului, pentru că oricum acesta (mai ales în ce privește Vechiul Testament) a fost scris retrospectiv și este tributar exagerărilor și mitologizărilor la care apelează orice popor pentru a-și descrie trecutul glorios și pentru a-și explica originile. Ce este important este semnificația teologică, asupra căreia oricum autorul nu insistă prea mult.
Fiind vorba despre o sinteză gândită pentru copii de la 12 ani în sus, este de înțeles să nu intre în detalii, dar mie mi s-a părut că este prea laicizată. Cu siguranță nu este o apologie a „inspirației” Scripturii. Cred însă că ea poate stârni curiozitatea pentru lectura Bibliei înseși și pentru a studia istoria ei într-un mod mai aprofundat.
O altă noutate cumpărată de la Bookfest pe care am citit-o apoi a fost Lupo și Tumba de Petia Kokudeva, cu ilustrații de Romina Beneventi, care mi-a plăcut foarte mult.
Am terminat apoi de citit în familie Biblia captivantă – O istorisire fără seamăn de Kevin DeYoung, cu ilustrații superbe de Don Clark. M-am bucurat că am cumpărat-o de Black Friday cu o reducere substanțială, pentru că editarea ei lasă de dorit, din păcate. Din punct de vedere al textului nu m-a impresionat, dar din punct de vedere vizual este o minunăție, după cum se poate vedea din imaginile de mai jos.
Între timp, am terminat de tradus You Can Be Brave -Tomorrow’s Dream Begins with Today’s Courage de Max Lucado, o ediție pe înțelesul celor tineri a cărții sale Fără teamă.
Apoi i-am mai citit lui Mihai două volume cu Mortelle Adèle, Mortelle Adèle #20 – J’apocalypse grave! și Mortelle Adèle #7 – Pas de pitié pour les nazebroques! (când pleacă în tabăra de cercetași, ne-a amuzat tare volumul ăsta!).
În familie am mai citit cu voce tare Aventură la mare din seria „Desișul de Muri” de Jill Barklem, Hello Kitty and Friends – Kuromi e fricoasă și Băiatul acela, Emil de Astrid Lindgren, cu ilustrații de Björn Berg.
În ultima zi a lunii am citit singură și Când s-a apucat Ida de năzbâtii de Astrid Lindgren, cu ilustrații de Björn Berg, pentru că Mihai apucase să o citească singur.
Năzbâtiile nu se născocesc. Numa’ se întâmplă și gata. Și nu știi că-i rost de năzbâtie pân’ n-o faci.
Am terminat apoi, din păcate, ultimul volum de poezii pe care îl mai aveam de Malcolm Guite, David’s Crown – Sounding the Psalms, 150 de poeme înlănțuite într-o corona (un procedeu poetic prin care ultimul vers al primului poem devine primul vers al următorului ș.a.m.d.) care sunt un răspuns la psalmii biblici dintr-o perspectivă creștină.
În vacanță la Sibiu am reușit să citesc și Vară în Pădurea Mare de Ulf Stark, cu ilustrații de Eva Eriksson, care mi-a plăcut foarte, foarte mult și m-a făcut să-mi doresc să pun pe lista de Gaudeamus și volumul anterior (care mai fusese pe wishlist, dar la care renunțasem între timp), Crăciun în Pădurea Mare.
Tot în vacanță, undeva mai la verdeață, în cânt de păsări, am reușit să parcurg și masivul volum 3-în-1 Saint-Exupéry et l’origine du Petit Prince de Pierre-Roland Saint-Dizier și Cédric Fernandez, cu culori de Franck Perrot. Acesta reunește cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la publicarea cărții Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry în Franța trei volume de benzi desenate publicate anterior individual.
Deși mi s-a părut mai greoi de parcurs, și din pricina limbii, dar și a scrisului mic, mi-a plăcut foarte mult să adaug și o componentă vizuală bogată informațiilor pe care deja le aveam despre viața celebrului scriitor și pilot. Finalul mi-a plăcut în mod deosebit, parcă și vedeam o scenă de film în care se derulau imaginile din banda desenată în timp ce în fundal cineva citea fragmentele din Micul prinț.
Iată mai jos câteva pasaje care mi-au plăcut în mod deosebit.
De la librăria Humanitas de la Sibiu mi-am cumpărat cu 25% reducere Zuza sau Povestea poemului care a fugit din carte de Matei Vișniec, care este o poveste despre poezie și procesul scrierii sale.
Poeziile sunt răspunsuri la întrebări despre care numai poetul ne poate spune ceva clar. Când au fost scrise, ele s-au născut, ca să spun așa, din nevoia unui răspuns pe care îl căuta autorul.
Când ne-am întors din vacanță am terminat și o altă noutate de la Bookfest, începută dinainte să plecăm și din care mai aveam de fapt foarte puțin: La revedere, tabără dragă! – O poveste cu pionieri de Adina Popescu, un fel de continuare a volumului Vine vacanța cu trenul din Franța.
Mi-a plăcut foarte mult și acest volum, și pentru că articolul cu privire la primul volum a avut atât de mult succes, am zis că trebuie să-i dedic și acestuia un articol în seria Cărți cu dor de ducă.
Adinei nu îi plac taberele, dar să meargă în tabăra pionierilor fruntași la Crevedia este o mare onoare, așa că atunci când i se oferă această ocazie, nu stă prea mult pe gânduri și își face bagajele. Odată ajunsă la fața locului, într-un complex construit la repezeală și care e pe alocuri neterminat, dar în care există inclusiv o librărie, Adina va avea parte de tot felul de experiențe specifice vieții de pionier (și taberist), dar și etapei de vârstă aflate la granița dintre copilărie și adolescență.
Mai multe voi scrie în articolul despre care vă spuneam.
Până atunci, mă întorc la câteva cărți începute sau pe lista de așteptare pentru perioada următoare.
Voi ce mai citiți vara asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 