Adina Idor, psiholog și mamă a trei fete, este una dintre colaboratoarele noastre cele mai vechi pentru listele de Ziua Copilului. Dacă în 2019 a contribuit ea cu un articol substanțial, anul acesta, fetele sale (de 6, 10 și 13 ani) au scris singure un articol consistent și plin de recomandări diverse și frumoase, pe care vă invit să le descoperiți în cele ce urmează.
Eu sunt Josephine, am 6 ani și îmi place să pictez. Iubesc cărțile pentru că îmi pot imagina multe lucruri. Anul acesta am învățat să citesc. Când voi fi mare vreau să devin artistă.
Vreau să recomand copiilor Cartea emoțiilor mele de Stephanie Couturier si Maureen Poignonec și Drumul spre casă de Max Lucado.
Am ales Cartea emoțiilor mele pentru că mă învață despre emoții.
Voi cunoașteți emoțiile? În carte am învățat despre Frică, Furie, Invidie, Bucurie, Timiditate, Mândrie și Tristețe. Știu să numesc emoțiile, să mă comport potrivit, și să înțeleg că furia e bună, dacă știu cum să o controlez. Când sunt fricoasă de păianjeni îl rog pe tata să îi omoare. Știu ce calități am, dar nu mă mândresc, prea multă mândrie nu ajută. Uneori sunt timididuță, dar știu că nu îmi face nimeni rău. Invidia nu e bună, pentru că mă face să fiu supărată când o colegă are ceva ce eu nu am. Când sunt tristă îmi dau seama că pierd un prieten sau un lucru. Bucuria este emoția mea preferată, sunt fericită pentru un motiv anume (astăzi sunt fericită că merg la școală, mă văd cu Emma și doamna Andra). Sunt bucuroasă că ele vor citi acest articol.
Drumul spre casă de Max Lucado
Cartea povestește despre o prințesă credincioasă care s-a pierdut și s-a întâlnit cu cel rău. Un soldat l-a alungat, iar goblinii au pus la cale un plan răutăcios. Cartea mă învață să nu mă prefac că aș fi altă fetiță și să rămân credincioasă.
Aș mai adăuga că eu de mică am o pasiune pentru cărțile cu Mog. Îl ador pe Mog că este un motănel, semăn cu el că sunt uitucă, jucăușă, știu să fac ca o pisicuță. Mog nu e prea isteț, dar eu sunt.
Mă numesc Clara, am 10 ani, vin dintr-o familie credincioasă. Sunt pasionată de pictură, cânt la pian, dar și cu vocea, sunt jucăușă, ador să îngrijesc copiii mai mici. Când voi fi mare vreau să devin educatoare și profesoară de limba germană. Sunt tare încântată că doamna învățătoare va citi acest articol.
Iată recomandările mele:
Copacul cu 52 de etaje de Andy Griffiths și Terry Denton
Vreau să prezint o carte amuzantă despre doi prieteni a căror prietenă a dispărut chiar de ziua ei, întrucât a atins un țep fermecat și a leșinat. După o lungă durată, băieții au zis să meargă la ea acasă să vadă ce se întâmplă. Ei credeau că a făcut ceva, poate un animal, dar nu. Când au ajuns credeau că au greșit adresa sau că ea s-a mutat, în curtea ei era o adevărată junglă! După câteva ore de îmbunătățit grădina, adică jungla, au intrat în casa ei, dar și acolo erau foarte vraiște toate, animalele erau împrăștiate, și ea stătea pa masă și erau adormiți toți, mai puțin băieții. Aceștia s-au speriat când au văzut asta, apoi ei au pus-o într-un sicriu transparent. Au luat-o pe ea la căsuța lor din copac, apoi ei și-au dat seama că trebuiau să ducă cartea domnului năsos s-o publice, ca să poată fi citită, dar atunci când au ajuns, și acolo era un dezastru total! Toate actele lui erau pe jos, la fel și cărțile, dar acolo era o mică omidă care mânca orice. Și au văzut că prietena lor a fost adormită din cauza legumelor, așa că ei au mers în țara legumelor ca să le spună frumos să o facă să nu mai fie adormită, dar degeaba, pentru că oamenii nu aveau voie în țara aceea, așa că au costumat-o pe Jill în morcov, iar ei erau broccoli și cartof. L-au găsit pe domnul năsos, au fost închiși și descoperiți, dar au ieșit și Jill și-a revenit.
Cartea vorbește despre cinci copii orfani. Regele voia să îi adopte și oamenii din sat au venit cu ideea ca acești copii să își arate talentele pentru a-l convinge pe rege. Cea mică era temătoare că nu își va găsi vreodată un talent, însă ea nu știa cât de mare era inima ei. Am învățat din cartea aceasta că, uneori, când suntem mici sau ne comparăm ca ceilalți, nu ne găsim talentul. O inimă mare înseamnă un lucru foarte prețios.
Lottie Moon, misionara care a schimbat China de Amy Whitfield
Lottie Moon era o fetiță care nu era pasionată de biserică. Dumnezeu i-a schimbat inima și a mers la biserică să vadă cum e. A descoperit acolo cât de mare era dragostea lui Dumnezeu. A început să le vorbească oamenilor din mai multe țări despre această dragoste. A ajuns în China, a învățat limba și a dobândit cultura lor. Le vorbea femeilor, copiilor lor, aducându-le acestora prăjituri. Lottie a fost numită de copii „Doamna Prăjiturică”. Am învățat că Dumnezeu poate schimba inima și să povestim acest lucru celorlalți.
Basme uitate despre bunătate și curaj repovestite de Mary Sebag-Montefiore
Această carte ne amintește de niște basme uitate de lume pe care o doamnă s-a decis să le rescrie. Sunt șapte povești foarte frumoase. Basmul meu preferat este Ceasul cu cuc de Mary Molesworth și relatează povestea unei fetițe singuratice, care a învățat multe despre dragostea pentru oameni, despre prietenie. Fiind o copilă fără prieteni, prefera mai degrabă să citească, însă într-o zi a întâlnit un băiețel. A început să povestească cu el lucruri pe care nu le-a spus nimănui. Povestea îi poate încuraja pe copiii timizi.
Cele mai populare rase de câini (Editura Kreativ) este o enciclopedie. Este o carte utilă dacă vrei să afli multe informații despre căței. În carte găsești informații despre 54 rase de câini. Rasa mea preferată este Hovawart și am aflat următoarele curiozități: câinii iubesc apa, sunt loiali, afectuoși, nu le plac musafirii casei. Cu ajutorul acestei cărți l-am convins pe tata să ne ia un câine.
Mă numesc Eva și am aproape 13 ani. Am scris pentru acest blog și anul trecut, și sunt fericită ca pot scrie și anul acesta. Pasiunea pentru citit a provenit de la mama și tatăl meu, care, de la o vârstă fragedă mi-au pus cartea în mână si nu regret deloc asta. Cărțile m-au ajutat să îmi fructific timpul, la cultura generală, chiar și la notele mele. Câteva cărți care m-au atras sunt:
Numără stele. O poveste din Copenhaga de Lois Lowry
Annemarie locuiește împreună cu părinții și sora ei la Copenhaga, Danemarca. Viața ei este absolut normală și nu are probleme sau de ce să se teamă, până într-o zi în care soldați încep să apară pe străzi. Este anul 1943, iar autoritățile germane încep să ridice pe oricine este evreu, aruncându-i în lagăre. Prietena ei, Ellen Rosen este evreică, iar pentru a-i salva viața, Annemarie, împreună cu familia ei, pleacă într-un sat mic numit Gilleleje, pe coasta Danemarcei. Annemarie dă dovadă de curaj prin salvarea prietenei sale, iar după doi ani, ele se reunesc.
Cartea aceasta este scurtă și ușor de citit, dar conține secvențe care s-ar putea să nu fie bune pentru copiii mai mici, sub vârsta de 10-11 ani, deoarece conține secvențe mai greu de înțeles.
Anul pierdut de Katherine Marsh
Pandemia de COVID-19 abia a lovit lumea. Matthew are 13 ani, este plictisit în casă, fără nimic de făcut, cu o mamă foarte grijulie, deoarece străbunica sa, Gigi, este foarte bătrână și nu mai are mult de trăit. Matthew începe să vorbească cu ea, iar Gigi i se deschide și începe să îi povestească despre viața ei dinainte din Ucraina. Gigi îl duce pe băiat înapoi in anii 1930, când marea foamete din Ucraina și URSS doar începea. Povestea explică viețile a trei fete: Nadia, Mila și Helen. Din amintiri de demult, din scrisori, fotografii și documente, el descoperă o frântură din istoria străbunicii ei și a verișoarelor sale.
Eu recomand cartea copiilor mai mari, deoarece cartea este emoționantă, dar foarte frumoasă. În același timp cartea este ca un roller-coaster: nu știi la ce să te aștepți și nu știi ce ai în față.
Trandafirii din Mexic de Pam Muñoz Ryan
Înainte, când încă trăia la El Rancho de las Rosas, Esperanza avea o viață pe care orice fată de vârsta ei și-o dorea. Avea multe rochii, servitoare, petreceri, păpuși de porțelan și doi părinți iubitori care le întreceau pe toate. Tatăl său deținea mii de hectare de pământ pe care se aflau toate fructele pe care ți le-ai putea imagina: struguri, piersici, pepeni și prune. Dar preferații Esperanzei erau trandafirii. Acum, ea și mama ei au fost nevoite să se mute în SUA. Esperanza a trebuit să înceapă să muncească pentru a-și ajuta familia, dar a experimentat ce înseamnă să nu fii așa bogat.
Trandafirii din Mexic este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultima perioadă. Explică realitatea tristă a anilor 1930 pentru poporul mexican. Ca primele două cărți, nu o recomand copiilor mai mici.
Pictează vântul de Pam Muñoz Ryan
Maya este într-un fel sau altul prizonieră în casa bunicii sale. Ambii părinții au murit când Maya era doar un copil. Uneori trebuie să se gândească câteva minute pentru a-și aduce aminte de ei. Bunica ei paternă este obsesivă cu tot ce înseamnă curățenie și este foarte atentă cum anume își petrece fata timpul. Dar totul se schimbă brusc: Maya este dusă în cealaltă parte a familiei sale, la o fermă în Wyoming. Copila recapătă amintiri și învață cum să nu mai mintă. Acolo, cu caii, corturile, fânul, fata se regăsește și nu ar dori să plece pentru nimic.
Romanul Pictează vântul este o carte potrivită pentru adolescenți, dar părerea mea este că oricine ar putea să o citească.
Mulțumim, Josephine, Clara și Eva pentru recomandări!
Vezi și recomandările Clarei de anul trecut.
Vezi și recomandările Evei de anul trecut.
Vezi și recomandările Adinei din 2019, 2020 și 2022.
Vezi și celelalte articole de anul acesta:
Andreea Ștefănică recomandă… (Inspirație pentru Ziua Copilului 2025)
Sladjana Gurgu și copiii recomandă… (Inspirație pentru Ziua Copilului 2025)
Și cele din anii trecuți.
CARTEA E O VIAȚĂ 