Cum să crești un cititor #1 – Citește TU mai întâi!


În majoritatea cărților sau materialelor care îi îndeamnă și îi învață pe părinți cum să-i împrietenească pe copii cu cărțile și lectura, rareori se accentuează suficient rolul părintelui de model în acest domeniu.

Se știe că cel mai bine învățăm prin imitație, iar copiii sunt imitatorii prin excelență, mai ales în primii ani de viață. Dacă noi ca părinți (sau educatori) nu citim și nu iubim lectura, cu greu vom putea să-i convingem pe copiii noștri că este o activitate plăcută și care merită atenția lor.

Vom deveni ecoul învățătoarei/profesorului care îi îndeamnă pe copii să citească pentru că „așa este bine“, poate chiar le prezentăm beneficiile lecturii, dar dacă nu ne văd pe noi citind și bucurându-ne de cărți, vorbele noastre vor trece pe lângă ei. Lectura va fi asociată cu învățarea literelor și a cititului și cu temele pentru școală, iar mai târziu cu lecturile „obligatorii“ (care, să fim cinstiți, nici nouă nu ne-au plăcut la vremea noastră, în parte și din cauza „obligativității“).

Pentru ca ei să ajungă să citească din plăcere, nu din datorie, trebuie să vadă în jurul lor persoane care citesc de plăcere, care cumpără cărți, care merg la bibliotecă sau în librării, pentru care cărțile sunt o parte firească a vieții.

Eu însămi îmi amintesc cum, pe vremea când avea sub doi ani, Mihai se întindea spre cartea pe care o aveam în mână, sau se așeza pe picioarele mele sau pe spatele meu în timp ce citeam, iar mai apoi, când a început să și vorbească și să fie mai interesat de joaca împreună, venea şi-mi zicea „Nu citeşte mami! Chide catea!“.

Mihai are acum aproape 6 ani și jumătate și citește independent din proprie inițiativă încă de anul trecut. Și asta nu doar datorită faptului că i s-a citit de când era bebeluș, ci și pentru că avut în preajma lui cititori.

De aceea, am ales să încep această serie despre lectură cu o pledoarie dedicată părinților (și de altfel oricui are nevoie să fie convins de meritele și frumusețile lecturii!).

În acest demers ne vom folosi de extrase din volumul Citește, te rog, citește! de Felicitas von Lovenberg, cu ilustrații de Cristiana Radu, în care autoarea enumeră de la început câteva dintre beneficiile lecturii:

Meritele lecturii sunt cum nu se poate mai evidente. Cine citește nu este singur. Lectura te cultivă, te amuză și te informează. Te face mai sensibil, contribuie la echilibrul sufletesc, dezvoltă vocabularul și gândirea critică. Este cea care asigură echilibrul interior, dar și exterior. Poate fi practicată întotdeauna și peste tot, este accesibilă oricui și potrivită la orice vârstă. Îi ajută pe mulți să adoarmă și ameliorează calitatea somnului, la fel și capacitatea cognitivă în starea de veghe.

Lectura ne îngăduie să uităm de noi, punându-ne în legătură cu alte stiluri de viață, trăsături, simțăminte, convingeri și destine, dar în același timp ne invită subtil să ne împăcăm cu noi înșine.

De aceea, cititul nu vrea să fie o simplă retragere și singurătate, ci un mod de a lua hotărâri, de asumare a unor răspunsuri, adică, pe scurt: un mod de a ne modela viața.

Citind, nu numai că reușim să cunoaștem lumea și pe noi înșine într-un mod unic, ci în acest fel ne formăm, cu timpul și prin exercițiu, trăsături și virtuți de foarte mult ajutor în viață.

Relația dintre creierul cititor și lectură este reciprocă: cititul produce modificări ale creierului, stabilind mereu legături noi între structuri și circuite, iar genul de lectură stabilește ce trasee neuronale să fie activate. Din acest punct de vedere, suntem cu adevărat ceea ce citim.

Studiile demonstrează că un consum ridicat de emisiuni de televiziune trezește nemulțumirea și chiar și sentimente de regret, câtă vreme deschizi televizorul în primul rând ca să uiți de tine însuți. Lectura este o ocupație în care înfruntăm mult mai puțini stimuli, prin urmare este mai relaxantă.

De aceea, alte beneficii ale lecturii sunt și speranța de viață mai mare, atenuarea stresului, creșterea capacității de concentrare, dezvoltarea gândirii critice și a inteligenței emoționale.

De altfel, există acum și „terapia prin romane” – în urma unei autodiagnoze, ți se indică diverse lecturi cu scop de tratament. Eu cred că după acești ultimi doi ani am avea cu toții nevoie de nițică terapie, sunt curioasă mie ce mi s-ar prescrie (deja vorbesc în rime, poate niște poezie! :)) ).

În plus, cărțile permit călătorii în timp și în spațiu fără ca măcar să fie nevoie să-ți părăsești căminul, patul sau fotoliul de lectură (acesta este motivul pentru care am creat și noi seria Cărți cu dor de ducă, dedicată cărților care te „trimit” în altă parte).

Dacă nu avea Biblia, ar fi rămas Robinson Crusoe întreg la minte după aproape treizeci de ani petrecuți pe insula lui? Un fapt cert este că Șeherezada și-a salvat viața și a mai salvat și multe alte fecioare din împărăția sultanului. Cărțile pot salva vieți, iar dacă nu, sigur le schimbă cursul, iată un gând încurajator și tulburător în același timp!

Pe mine însămi, pe lângă a mă amuza oferindu-mi plăcerea unor povești bine scrise, cărțile m-au ajutat să descopăr și să capăt o înțelegere asupra unor probleme cu care se confruntă unii oameni de azi, de exemplu, tulburări comportamentale, boli, să-mi formez o viziune cu privire la cum vreau să fie relațiile în familia mea, la cum vreau să-mi cresc copilul, despre ce înseamnă (sau poate să însemne) viața de credință. Este o pasiune care mi-a format modul de a gândi într-un fel în care nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi petrecut același timp cu alte activități, cum ar fi privitul la televizor, la care am renunțat de prin gimnaziu.

Cel mai mare beneficiu pe care îl văd eu însă este dezvoltarea discernământului și a unui spirit critic, capacitatea de a discerne între adevăr și minciună, de a spune „nu“ unui anumit tip de cărți sau anumitor titluri, de a aprecia calitatea sau lipsa calității scriiturii, dar și capacitatea de a filtra ideile, principiile, concepțiile despre lume și viață care apar în cărți și de a nu mi le însuși decât pe cele care corespund grilei mele modelate după principiile creștine.

Cred că acestea sunt o sumedenie de motive foarte convingătoare pentru a ne ocupa timpul liber citind. Dar, se poate argumenta, citim tot timpul, doar că pe telefon, pe laptop, pe tabletă, poate chiar și cărți pe e-reader în vacanțe.

Așa cum arătam și noi în episodul din seria SĂ CITIM! (o întreagă serie audio dedicată lecturii), Impactul tehnologiei asupra practicilor de lectură, lectura „digitală“ și cea clasică, de pe hârtie sunt procesate în mod fundamental diferit de creier și formează în noi tipare și conexiuni neuronale și obiceiuri diferite.

Un text parcurs dintr-o carte tipărită este mult mai bine înțeles și rămâne mult mai mult în memorie decât textele obținute prin câteva click-uri și apoi șterse.

Hârtia tipărită permite cea mai bună concentrare și memorare a conținutului, toate celelalte forme având un efect redus, scrie și cercetătoarea Naomi S. Baron în Words On Screen: The Fate of Reading in a Digital World.

Pe cărțile electronice nu poți aplica aceeași amprentă personală, ci rămân aseptice și în bună măsură impersonale. Nu le poți face teanc, nu le poți ordona și selecta, ci doar le poți arhiva ori șterge. Într-o carte electronică nu poți presa flori, nici nu poți păstra scrisori. Și nici nu poți așeza cu grijă în bibliotecă un volum zdrențuit de atâta lectură, bine protejat de celelalte din jur.

În plus, cine își dorește ca gândurile sale să rămână libere și să nu fie înghițite de un algoritm, va rămâne fidel cărții tipărite, clasice. Nu ar fi exclus ca într-un viitor previzibil lectura cărților tipărite să devină un act de-a dreptul subversiv, un gest de rezistență împotriva supravegherii mașinilor.

Acum că am stabilit care sunt beneficiile lecturii, următoarea întrebare firească ar fi cum alegem ceea ce citim. Blogul nostru conține multe sugestii în acest sens, dar pentru a restrânge puțin aria, puteți să vă gândiți mai întâi la ce NU vreți să citiți, la ce vreți să evitați, astfel încât veți putea scoate din calcul de la început anumite categorii de cărți. Și aici vă putem ajuta cu un episod pe această temă.

Apoi, vă puteți gândi la interesele voastre și la ce vreți să obțineți prin lectură și în funcție de asta să vă creați o listă de priorități de lectură (aflați mai în detaliu cum din acest episod și din acest articol).

Nu în ultimul rând, mai ales dacă scuza pentru a nu citi este clasica „nu am timp“, aflați cum să vă faceți timp pentru lectură, folosind toate acele momente de așteptare pe care altfel le-am petrece pe telefon.

Sunt cărți pe care le citesc în fotoliu și cărți pe care le citesc la masa de lucru, cărți pentru metrou, pentru tramvai și autobuz, scrie Alberto Manguel, un cititor profesionist, autor al mai multor cărți, printre care Istoria lecturii, acum într-o proaspătă reeditare.

Eu sunt o mare susținătoare a lecturii „în paralel“ a mai multor cărți deodată, pentru că citesc genuri diferite de cărți în momente diferite ale zilei, în contexte diferite. De exemplu, în perioada aceasta dimineața citesc din Biblie și devoționale; în parc, în ultima vreme, cărți de parenting, dar și ficțiune, iar seara cărți care necesită însemnări cu creionul și, iarăși, ficțiune.

Nu trebuie neglijat nici sfatul lui Umberto Eco: Puteți fără grijă să începeți să citiți cărți la toaletă. Veți descoperi că și voi aveți un suflet (cred că nu sunt singura care și acolo pierde vremea pe telefon…).

Cărți de luat la drum, cărți pentru acasă, pentru umplut timpul, pentru zile întregi, pentru totdeauna – acesta ar putea fi principiul de ordonare a unei biblioteci, scrie Felicitas von Lovenberg.

Cum ne rafinăm gustul, capacitatea de a ști ce să alegem să citim?

Condiția este ca lectura să devină mai întâi obișnuință, apoi a doua natură și, în cele din urmă, necesitate. Condiția este menținerea acestui sentiment al necesității – chiar și peste ani și ani în care nu se poate manifesta pe deplin. Cel căruia îi lipsește lectura chiar și când este împiedicat să o practice mai multă vreme rămâne în continuare un cititor.

Marile opere sunt acelea care spun ceva esențial, ceva ce ai simțit de fapt și tu, însă nu ai știut să spui.

Pentru ca mai târziu să descoperi farmecul regresiei, al întoarcerii la universurile copilăriei, care cred că ar fi chiar o categorie potrivită cu care să începeți, dacă nu ați mai citit de mult (am scris o întreagă pledoarie pentru lectura literaturii pentru copii ca adulți).

Sunt de părere că o carte ideală este mereu aceea cu puțin mai bătrână decât cititorul ei – nu judecând după calendar, ci după numărul inelelor de creștere împlinite. Atât timp cât dispune de un mic avans de înțelepciune, experiență, toleranță și (să sperăm) umor, ne lasă să ne recunoaștem mai ușor propriile impasuri și complicații, scrie Felicitas von Lovenberg, exprimând ceea ce observam și eu în urma lecturii unor cărți pentru adolescenți.

Majoritatea cărților young adult pe care le-am citit (cu puțin excepții) nu sunt nimic mai mult decât o ocazie de oglindire, personajele au aceeași vârstă ca cititorul, același limbaj (zero măiestrie literară), ceea ce îi deosebește fiind o dramă personală sau familială (cancer, boli mintale, moarte, dependențe etc), cu care eu una, nici când eram adolescentă nu m-aș fi putut identifica.

Înțeleg importanța de a aborda în literatură problemele reale ale lumii în care trăim, dar mi se pare că acestea au acaparat toată această categorie, în detrimentul altor teme posibile. Știu că niște adolescenți care nu fumează, nu beau, nu întrețin relații sexuale și au alte interese în viață nu ar fi niște personaje prea captivante, dar nu cred că nu există (eu am fost unul dintre ei). Pentru ei ce se scrie?

De aceea cred că este esențial ce spune Lovenberg mai sus, și, aplicat la literatura pentru adolescenți, am putea spune că ei au nevoie de ceva mai matur, care să le ofere ocazia să se proiecteze, nu să se oglindească, în personajele respective, să tindă spre un anumit ideal, să citească despre niște personaje care, chiar dacă au parte de sus-numitele drame, cresc, se maturizează, nu rămân la fel de la începutul până la sfârșitul cărții. Am încheiat scurta digresiune.

În final, spiritul în care se produce apropierea dintre cititor și carte trebuie să fie cel al lipsei de constrângere, ceea ce este o trăsătură comună și lecturii, și iubirii.

De aceea, lectura – și dragostea de carte – nu poate fi impusă, în orice caz nu lectura de plăcere. Ea se cultivă prin exercițiu. Pofta vine citind.

Daniel Pennac enunță în cartea sa Ca un roman (pe care v-o recomand cu căldură!) cele zece drepturi ale cititorilor:

  1. Dreptul de a nu citi.
  2. Dreptul de a sări pagini.
  3. Dreptul de a nu termina o carte.
  4. Dreptul de a reciti.
  5. Dreptul de a citi orice.
  6. Dreptul la bovarism (de a ne imagina a fi altcineva/altundeva/altcumva).
  7. Dreptul de a citi oriunde.
  8. Dreptul de a spicui.
  9. Dreptul de a citi cu voce tare.
  10. Dreptul de a tăcea.

Așa reușim să schimbăm lumea: luăm cartea și o deschidem. Și ne schimbăm pe noi înșine.

Așadar, dacă nu vă considerați a fi cititori pasionați, dacă nu ați mai citit o carte din școala generală sau liceu, dacă credeți că nu aveți suficient timp, dar recunoașteți beneficiile lecturii și, dacă sunteți părinți, vreți ca copiii voștri să îndrăgească lectura, cel mai simplu, dar și cel mai important lucru pe care îl puteți face este să începeți prin a le citi lor.

Va urma.

PS: Seria SĂ CITIM!

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: