Așa cum v-am obișnuit, am rugat-o și în acest an pe Andreea Ștefănică, cea mai veche colaboratoare a noastră, să ne scrie o listă cu recomandări. Veți regăsi în lista ei o mare diversitate, de la romane americane și istorie la autobiografii și cărți de viață creștină (prezentate și de noi în emisiune și pe blog). Iată în continuare cele 11 cărți pe care ni le recomandă ea în 2022.
Anul 2021 nu a fost cel mai prielnic an pentru lectură în ceea ce mă privește, dar spre deosebire de alți ani, de data asta nu mă mai învinovățesc și nu mai simt nicio presiune legată de numărul de cărți citite. În etapa de viață în care mă aflu, e important să rămân conectată cu lumea cărților, să citesc constant și cu bucurie. Pentru că am avut un an aglomerat și pentru că am avut și o perioadă în care pur și simplu am simțit că nu mai pot citi nimic (oare vi se întâmplă și vouă asta?), am ales să citesc mai mult romane sau cărți care nu mă solicită foarte mult. Câteva dintre cărțile citite în 2021 le-am văzut recomandate pe blogul „Cartea e o viață”, dar o recomandare în plus e mereu binevenită, nu-i așa?
Pământ american de Jeanine Cummins (Editura Litera). Recunosc că este genul de carte pe care nu aș fi cumpărat-o, dar pentru că o primisem de câteva luni am zis să-i dau o șansă, așa că am început să o citesc chiar la începutul anului 2021. Povestea este o ficțiune, dar autoarea s-a documentat mult pentru a relata despre fenomenul migrației din Mexic către SUA, despre suferințele și visele oamenilor care se confruntă cu sărăcia și despre cât de mult pot îndura cei care fug din țara/orașul lor pentru a-și atinge scopul și pentru a găsi un loc mai bun pentru a trăi.
Lydia Quixano Pérez este soție, mamă și proprietara unei mici librării din Acapulco, Mexic. În librăria ei va intra la un moment dat un bărbat inteligent (Javier) care, spre surprinderea ei, alege de pe rafturi două dintre cărțile ei preferate. Lydia Pérez se împrietenește cu bărbatul misterios (care era de fapt șeful unei bande periculoase din Mexic), iar din acel moment viața ei va căpăta o întorsătură neașteptată. Soțul Lydiei, care era jurnalist de profesie, publică un articol despre banda pe care o conducea Javier, iar acesta nu poate sta nepăsător și acționează în mod crud față de familia Lydiei. Pentru a nu avea aceeași soartă ca ceilalți membrii ai familiei ei și pentru a-și salva copilul, Lydia fuge din Mexic și călătorește împreună cu fiul ei cu faimosul tren „La Bestia” spre nord, către Statele Unite, acolo unde Javier nu-i poate găsi. Pe mine m-a prins povestea, așa că dacă vă cade această carte în mână, vă recomand să o citiți.
Orele astrale ale omenirii de Stefan Zweig. Stefan Zweig, unul dintre autorii mei preferați, ne descoperă în mod inedit și pasionant, prin această carte, frânturi din istorie. Zweig povestește despre câteva evenimente care au schimbat cursul istoriei, despre persoane care au devenit celebre și despre cauzele neașteptate și ciudate care au transformat un moment de cădere/de neatenție/de suferință în adevărate opere de artă sau în descoperiri mărețe. Cartea este împărțită în capitole distincte și puteți citi despre descoperirea Oceanului Pacific, despre cucerirea Bizanțului, despre Handel, despre lupta pentru Polul Sud etc.
Secretele Parisului de Natasha Lester (Editura Nemira). Cartea are la bază fapte reale și povestește despre femeile pilot din Cel De-Al Doilea Război Mondial, despre lagărul de concentrare de la Ravensbrück și despre Christian Dior. Natasha Lester reușește să creeze emoție prin poveștile și misterele pe care le țese și le conturează atât de bine; dar pe lângă partea de ficțiune din acest roman, am aflat multe lucruri interesante din istorie despre care nu știam (despre femeile pilot/agenți secreți, lagărul de concentrare de la Ravensbrück și despre viața lui Christian Dior).
Fiicele paznicului de Jean E. Pendziwol (Editura Rao). Morgan, o adolescentă rebelă, are probleme cu oamenii legii și drept pedeapsă pentru fapta ei trebuie să vopsească gardul unui azil de bătrâni. Așa ajunge să o întâlnească pe Elizabeth, o bătrână cu un trecut întortocheat și marcat de suferință. Elizabeth a trăit împreună cu familia ei pe insula Porphyry, tatăl ei și al surorii ei, Emily, fiind angajat ca paznic la far. Elizabeth și Emily au avut dintotdeauna o relație specială, și deși Emily refuza să comunice prin cuvinte cu oamenii din jurul ei, Elizabeth a simțit că rolul ei este să își protejeze sora și să îi fie mereu aproape. Prin întâlnirea adolescentei Morgan cu bătrâna Elizabeth ies la iveală o mulțime de secrete, iar adevărul le ajută pe cele două personaje să își înțeleagă identitatea. Finalul cărții, la fel ca întreaga poveste, este emoționant și neașteptat, așadar vă recomand cu drag și această carte.
Dumnezeu și pandemia de N.T. Wright (Editura Cartea Creștină). Găsiți mai multe referiri la această carte aici, pe blog, eu vreau doar să întăresc îndemnul de a citi cartea dacă nu ați făcut-o deja. Deși s-au schimbat destul de multe lucruri din anul 2020 (când a fost scrisă cartea) și până acum, atitudinea pe care noi credincioșii trebuie să o avem în aceste vremuri (de pace, de a fi gata să ajutăm și de a avea grijă la modul în care interpretăm situațiile prin care trecem) nu trebuie să se schimbe. „Noi, credincioșii – cei blânzi, cei săraci în duh, cei împăciuitori, cei flămânzi și însetați după neprihănire – trebuie să vedem unde sunt nevoile reale și să le împlinim. Să renunțăm la întrebarea „de ce?” și să ne întrebăm: „ce putem face aici? Cine este cel mai vulnerabil? Cum putem ajuta? Pe cine să trimitem?”
Păcate respectabile de Jerry Bridges (Editura Gramma). O carte inconfortabilă pe care am citit-o destul de greu, dar nu pentru că nu a fost o carte bună, ci pentru că nu a fost chiar ușor să văd cât de greșite sunt unele atitudini ale mele și cât de subtil este păcatul în viața mea. Mi-a rămas întipărită în minte ideea că dacă am fi în mod constant conștienți de prezența lui Dumnezeu în viețile noastre și dacă am căuta slava lui Dumnezeu în TOT ce facem, am putea să ținem în frâu o mulțime de porniri, atitudini și reacții greșite. Cred că este o carte bună care poate fi citită chiar acum la începutul anului și care ne poate fi un ghid în schimbările pe care dorim să le facem în ceea ce privește viața noastră spirituală și morală (articol și episod aici).
Drumul către libertate: autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord de Yeonmi Park (Editura Polirom). Povestea lui Yeonmi Park nu este ușor de citit. Am simțit de multe ori nevoia să opresc lectura pentru că toată suferința descrisă în carte nu are cum să te lase indiferent. Cu toate astea, vă recomand să citiți „Drumul spre libertate”, și cu siguranță la finalul cărții vă veți reaminti cât de binecuvântați sunteți cu ceea ce aveți.
Vânătorii de zmeie și Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini (Editura Niculescu). Am terminat de citit cărțile cu puțin timp înainte de evenimentele nefericite care au avut loc în Afganistan în a doua parte a anului 2021, așa că lectura lor m-a ajutat să înțeleg, măcar puțin, din frica și groaza care au pus stăpânire pe cetățenii afgani. Vă recomand cu căldură aceste două cărți. În „Vânătorii de zmeie”, primul roman al autorului, este vorba despre doi băieți afgani, unul de rang înalt, celălalt sclav care își petrec copilăria împreună până într-o zi când un eveniment nefericit schimbă direcția vieții lor. În „Splendida cetate a celor o mie de sori” întâlnim o nouă relație de prietenie, de data asta între două femei care au parte de multă suferință și care îndură împreună violența și restricțiile impuse de familie și de contextul politic. Urmează să citesc și cel de-al treilea volum, Și munții au ecou.
Lumina din întuneric de Sharon Cameron (Editura Litera). Cred că am avut o atracție către cărțile triste în anul 2021. Și povestea din spatele acestui titlu este incredibilă și când am descoperit că a fost inspirată din fapte reale m-a impresionat și mai mult. O tânără care o avea în grijă pe sora ei mai mică alege să ascundă 13 evrei în podul unei case (deși e mult spus casă). Ocaziile în care a putut fi descoperită au fost nenumărate, dar reușește de fiecare dată să scape ca prin urechile acului. E incredibil câtă motivație și forță au găsit, atât cei 13 evrei ascunși (în condiții greu de imaginat), cât și Stefania, protagonista acestei uimitoare povești. Stefania și sora ei (care avea în jur de 6-7 ani) erau singurele care puteau să iasă din casă, deci ele erau responsabile cu procurarea hranei și cu câștigarea banilor. Stefania muncea noaptea, iar ziua era mereu în gardă ca nimeni să nu le descopere secretul. La un moment dat, în casa celor două surori au fost găzduite câteva nemțoaice (care erau vizitate de soldați nemți), iar deasupra lor, în pod, se aflau cei 13 evrei. Despre Lumina din întuneric am aflat tot de pe blogul Cartea e o viață, deci aveți și aici o dublă recomandare.
Darul durerii de Dr. Paul Brand și Philip Yancey (Editura Scriptum). Cartea „Darul durerii” este o autobiografie plină de astfel de experiențe pe care Dr. Paul Brand le-a trăit de-a lungul vieții ca fiu de misionar și ca medic. Prin descoperirile sale a ajutat mult la îmbunătățirea tratării bolnavilor de lepră și a evidențiat înțelepciunea cu care Dumnezeu ne-a creat; până și durerea, un lucru atât de neplăcut și nedorit în viețile noastre, este lăsată în noi pentru a ne transmite un mesaj: „Corpul folosește limbajul durerii pentru că acesta este cel mai eficient mod în care să îți capteze atenția”. Deși e greu să ne gândim la durere ca la ceva bun, mesajul doctorului Paul Brand este că nu am putea trăi liberi fără această senzație; am fi întotdeauna în pericol fără să știm acest lucru și fără să-l putem evita. Da, există dureri fizice greu de suportat și există boli de care ne e teamă, dar lecția pe care autorul a învățat-o a fost că „durerea nu trebuie să ne distrugă. Ea poate fi transformată.”
Dacă aveți ocazia să citiți această carte, v-o recomand mai ales în această perioadă în care auzim atât de des despre durere; s-ar putea ca lectura ei să fie un instrument bun prin care să vedem și o altă fațetă a suferinței (de asemenea, găsiți articol și episod pe blog, aici).
Mulțumim, Andreea, pentru recomandări!
PS: Recomandările noastre de anul acesta, în caz că nu le-ați citit încă, O carte pe lună în 2022 de Irina Trancă și Recomandări de lectură 2022 de Irina Enache
PPS: E în lucru un nou GIVEAWAY și vă dăm un indiciu – va fi util să fi citit aceste trei articole cu recomandări! Fiți cu ochii în patru săptămâna viitoare!
CARTEA E O VIAȚĂ 
A republicat asta pe Andreea Ștefănică și a comentat:
Anul 2021 nu a fost cel mai prielnic an pentru lectură în ceea ce mă privește, dar spre deosebire de alți ani, de data asta nu mă mai învinovățesc și nu mai simt nicio presiune legată de numărul de cărți citite. În etapa de viață în care mă aflu, e important să rămân conectată cu lumea cărților, să citesc constant și cu bucurie. Pentru că am avut un an aglomerat și pentru că am avut și o perioadă în care pur și simplu am simțit că nu mai pot citi nimic (oare vi se întâmplă și vouă asta?), am ales să citesc mai mult romane sau cărți care nu mă solicită foarte mult. Câteva dintre cărțile citite în 2021 le-am văzut recomandate pe blogul „Cartea e o viață”, dar o recomandare în plus e mereu binevenită, nu-i așa?