Acum patru ani am împrumutat de la bibliotecă Enciclopedia Crăciunului de Gerry Bowler, din dorința de a învăța despre istoria obiceiurilor acestei Sărbători, atât din propria curiozitate, cât și pentru a-i explica copilului meu ce semnificație au acestea. În săptămânile care urmează, vă voi împărtăși și vouă ce am aflat, de la motivul pentru care sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie până la istoria pomului de Crăciun și a câtorva dintre ornamentele cu care îl împodobim.
Modul de împodobire a pomilor de Crăciun a fost întotdeauna eclectic și extravagant. De la decorațiunile confecționate în casă și cele comestibile ale începuturilor, până la globurile din sticlă din Germania și inovațiile japoneze din plastic, fiecare națiune și fiecare generație s-a străduit să combine tradiția cu efectele uimitoare. În secolul al XIX-lea, această strădanie s-a concretizat în pomi uriași, cu ornamente masive, sau în pomi cu tematică diferită – egipteană, orientală sau pe tipar coloristic. Gusturile naționale sunt, de asemenea, diferite. Suedezii preferă caprele din paie și lumânările reale; danezii își iubesc ornamentele în formă de inimioară și stegulețele; polonezii au îngeri, păsărele și steluțe; ungurii îndrăgesc dulciurile în ambalaje viu colorate.
Vouă ce fel de ornamente de brad vă plac cel mai mult?
Mie mi-e destul de greu să aleg, îmi plac multe care nu prea merg combinate în același pom: și globurile de sticlă pictate sau cu umplutură, și ornamentele scandinave din lemn sau paie, și stelele, și zurgălăii sau clopoțeii, ornamentele cu paiete, pastelate, fundițele, dar, mai ales, luminițele – piesa de rezistență, după părerea mea.
CARTEA E O VIAȚĂ 