Acum patru ani am împrumutat de la bibliotecă Enciclopedia Crăciunului de Gerry Bowler, din dorința de a învăța despre istoria obiceiurilor acestei Sărbători, atât din propria curiozitate, cât și pentru a-i explica copilului meu ce semnificație au acestea. În săptămânile care urmează, vă voi împărtăși și vouă ce am aflat, de la motivul pentru care sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie până la istoria pomului de Crăciun și a câtorva dintre ornamentele cu care îl împodobim.
Din zonele protestante ale Germaniei, pomul de Crăciun s-a răspândit treptat în întreaga Europă (în general prin intermediul membrilor familiei regale germane) și în America de Nord. În Anglia, a ajuns în secolul al XVIII-lea, odată cu regii din dinastia de Hanovra. Regina Charlotte, care s-a căsătorit cu George al III-lea în 1761, a dispus ca, pentru Crăciunul anului 1800, la Windsor să fie pregătit un arbore de tisă, împodobit cu dulciuri și jucării pentru copii. Pomul de Crăciun a fost introdus în Franța în 1837, când prințesa germană Helene de Mecklenburg l-a adus la Paris după căsătoria ei cu Ducele de Orléans. Împărăteasa Eugenie a încurajat noul obicei în timpul celui de-al Doilea Imperiu, iar refugiații veniți din Alsacia și Lorena după Războiul Franco-Prusac au contribuit la popularizarea lui.
CARTEA E O VIAȚĂ 