„Veșnicia în desfășurare” de John Ortberg

Majoritatea dintre noi ne imaginăm veșnicia ca un timp care nu are sfârșit. Și totuși, tânjim după ceva mai mult decât o continuare infinită a vieții așa cum o experimentăm noi acum, cu toate suferințele și dezamăgirile ei.

De fapt, frica de existența nesfârșită are și un nume consacrat – apeirofobie – și poate fi la fel de tulburătoare ca și gândul morții.

Problema este că Isus nu vorbește despre mântuire în acești termeni, și nici despre viața veșnică. De fapt, Isus – și întreg Noul Testament, de altfel – definește viața veșnică doar o singură dată în mod specific și într-un fel care s-a pierdut din vedere la scară largă în zilele noastre: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3 NRSV).

Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la Evanghelie ca la niște cerințe minime care trebuie îndeplinite pentru a ajunge în cer? Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la viața eternă ca la o experiență pe care o vom gusta numai după ce vom muri? Ce-ar fi dacă am înceta să ne gândim la creștini ca la niște oameni care cunosc despre Dumnezeu, ci să ne gândim la ei mai degrabă ca la niște oameni preocupați să devină ucenici care învață să-L cunoască pe Dumnezeu? Dacă mântuirea nu presupune doar ajungerea noastră în cer, ci mai cu seamă coborârea cerului în noi?

Acestea sunt întrebările pe care ni le lansează John Ortberg în cartea Veșnicia în desfășurare – Învățătura lui Isus despre mântuire, veșnicie și cum putem ajunge în cer.

Această carte pune în contrast două perspective asupra Evangheliei lui Isus, scrie John Ortberg în introducere. Perspectiva cel mai des întâlnită presupune felul în care se asigură oamenii că vor ajunge în cer după ce vor muri. Această perspectivă implică îndeplinirea unor cerințe elementare pentru a ajunge de „aici, de jos”, acolo, sus, printre care se numără, de regulă, proclamarea anumitor crezuri sau rostirea unei anumite rugăciuni care se crede că-l „creștinează” pe un om.

Conform celeilalte perspective, Evanghelia ne pune la dispoziție o viață trăită prin puterea și sub domnia lui Dumnezeu acum, viață care presupune coborârea „eternității” „aici, jos”, prin har, prin Isus, care este biruitoare asupra morții, accesibilă pentru toți cei care o doresc și oferită de dragul omenirii, scrie John Ortberg.

Pentru că, așa cum spunea Dallas Willard: Viața veșnică a unui om nu începe după moarte, ci în momentul în care Dumnezeu îl atinge cu harul Său răscumpărător și îl atrage într-o viață de interacțiune cu El Însuși și cu Împărăția Sa.”

Așadar, prima parte a cărți Veșnicia în desfășurare de John Ortberg se concentrează asupra redefinirii mântuirii și asupra a ce înseamnă să „mergi în cer”.

Iată principalul adevăr pe care trebuie să-l cunoști despre rai: raiul înseamnă viață împreună cu Dumnezeu. Adevăratul rai înseamnă să trăim o viață în care toate gândurile, faptele și cuvintele noastre să fie expuse în permanență privirii lui Dumnezeu. Pentru veșnicie, scrie John Ortberg.

Adesea oamenii acuză creștinismul că ar prezenta raiul, chipurile, ca un club exclusivist în care toată lumea dorește cu disperare să intre, numai că Dumnezeu îi împiedică s-o facă. Însă Isus ne-a învățat cu totul altceva și anume că nimeni nu vrea cu adevărat cerul.

Nu este greu să-ți dorești salvarea de pedeapsă, ca parte din vindecare. Dumnezeu a fost atât de dornic să ne salveze de pedeapsă, încât L-a trimis pe Isus la cruce ca să sufere moartea spirituală supremă în locul nostru. Toți ne-am dori să scăpăm de pedeapsa lui Dumnezeu, dar adesea suntem puțin mai reticenți când vine vorba să fim făcuți curați, observă John Ortberg.

Problema noastră nu este cum putem ajunge în rai, ci, mai degrabă, cum putem deveni oamenii pentru care cerul să fie un loc potrivit și de dorit. Dacă eu nu doresc prezența neîntreruptă a lui Dumnezeu în viața mea acum, cum aș putea să-mi doresc acest lucru cu adevărat o veșnicie întreagă, unde nu este permisă nicio faptă sau niciun gând păcătos, indiferent cât de atrăgător ar fi?

Există și o veste bună. Viața veșnică înseamnă mult mai mult decât a ajunge în cer. Adu-ți aminte: viața veșnică este mai mult calitativă – schimbă felul nostru de viață – decât cantitativă. Isus ne-a propovăduit o astfel de viață și ne-a învățat mai degrabă cum să aducem cerul în noi decât cum să ajungem în cer.

Dumnezeu este prezent aici și acum. Dumnezeu lucrează. El îți oferă posibilitatea de a-ți revizui planurile astfel încât să trăiești în preajma acestei oportunități grandioase de a experimenta în fiecare zi harul și puterea lui Dumnezeu, scrie John Ortberg.

S-ar putea să te întrebi: Dacă Împărăția lui Dumnezeu a venit prin Isus, de ce este încă pământul un dezastru? De ce mai există încă atâta durere și suferință? Iar răspunsul – care i-a luat Bisericii primare zeci de ani ca să-L priceapă – este că celelalte „împărății” încă rămân active. Mai sunt încă alte voințe încăpățânate care se opun voii lui Dumnezeu. Iar una dintre aceste voințe încăpățânate este chiar a mea. Va veni ziua când orice opoziție va lua sfârșit, dar, până atunci, ea va exista pentru că Dumnezeu alege să acționeze nu impunându-Și puterea, ci răbdând în dragoste, arată John Ortberg.

În capitolul 2 el discută despre condițiile minime de intrare în Împărăția lui Dumnezeu, arătând că …mesajul lui Isus și al primilor Lui ucenici nu este doar despre iertarea păcatelor care ne scapă de iad și ne asigură accesul în rai, ci despre o viață înnoită.

Mântuirea scripturală înseamnă salvarea noastră de dezastrul complet care este existența noastră. Nu există nicio categorie de nevoi umane pe care Dumnezeu să nu dorească să le răscumpere. Însă scriitorii Bibliei spun că cea mai gravă problemă a oamenilor sunt tulburările interioare. Suntem mântuiți de distrugere, moarte, vină, mânie sau iad. Suntem mântuiți de ceea ce am deveni altminteri. Suntem mântuiți – știu că sună învechit – de cel rău, declară John Ortberg.

Răul nu este o manifestare psihopatologică sau o tulburare psihică, deși afectează fără urmă de îndoială psihicul omului. Nu există soartă mai crudă decât aceea de a fi rău, deoarece răul acesta nu doar că ni se întâmplă, ci își are obârșia în noi. A fi rău înseamnă pur și simplu a dori răul. Răul, când locuiește în inima omului, din perspectivă biblică se numește păcat.

Astfel, mântuirea nu înseamnă pur și simplu a fi salvați de consecințele alegerilor noastre greșite, nici a fi transferați într-un context mai bun, ci înseamnă a fi schimbați. Mântuirea nu are în vedere în primul rând mersul nostru în rai, ci preschimbarea noastră în oameni buni, arată John Ortberg.

În următorul capitol al cărții Veșnicia în desfășurare John Ortberg scrie despre ucenicie și ne atrage atenția asupra faptului că Isus nu le-a spus urmașilor săi „Mergeți în toată lumea și faceți creștini”. Dimpotrivă, le-a poruncit să meargă în lume și să facă ucenici.

De fapt, Biblia folosește cuvântul ucenic de 269 de ori. După cum spunea Dallas Willard: „Noul Testament este o carte despre ucenici, scrisă de ucenici pentru ucenici.”

Pentru mulți oameni – din biserică și din afara ei – creștinii sunt cei care cred în evanghelia îndeplinirii condițiilor minime de intrare în Împărăție, cei care sunt mântuiți deoarece cred în doctrina corectă, motiv pentru care vor merge în cer când vor muri.

Vestea Bună a lui Isus este că viața veșnică – viața cu și pentru Dumnezeu, viața trăită sub grija lui Dumnezeu și prin puterea Lui – ne stă acum la dispoziție. Dacă vrei această viață, un pas logic în acest sens este să devii un ucenic – un elev, un învățăcel, un urmaș – al lui Isus, arată John Ortberg.

Folosindu-se de modul de clasificare a mulțumilor în mulțimi mărginite și mulțimi orientate spre centru pentru a defini creștinismul, John Ortberg arată că Noul Testament prezintă o comunitate de ucenici care seamănă mai mult cu o mulțime orientată spre centru, decât cu un mărginită, în care centrul este Isus. El definește și întrupează viața din Împărăția lui Dumnezeu pe care o pune la dispoziția celorlalți. Această viață este o chemare la a-L iubi pe Dumnezeu cu întreaga ta ființă și pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Dacă creștinismul este o mulțime mărginită, vom avea tendința să ne concentrăm mai degrabă asupra aspectelor care-i deosebesc pe cei dinăuntru de cei din afară, decât asupra aspectelor cărora Isus le-a acordat o importanță deosebită. Spre exemplu, ne vom surprinde acordând mai multă importanță atitudinilor legate de anumite comportamente sexuale decât ajutorării săracilor – nu pentru că Isus ar fi spus că sexualitatea este mai importantă decât sărăcia, ci pentru că granița este mai clară. În general, cultura în care trăim susține eforturile noastre pentru îngrijirea săracilor, dar adesea nu este de acord cu Biserica asupra moralității sexuale. Prin urmare, vom deveni mai preocupați de atitudinile și comportamentele care ne separă de cei din afară decât de aspectele care au contat cel mai mult pentru Isus, ne atrage atenția John Ortberg.

Însă, dacă a-L urma pe Isus are de-a face cu centrul, atunci com dori în mod constant să ne orientăm înspre Dumnezeu, voia Sa și dragostea Sa. Vom dori mereu să facem din voia și dragostea Lui ținta căutărilor noastre. Vom dori să-i chemăm și să-i ajutăm pe alții să facă la fel. Pentru noi va conta orientarea și poziția vieților noastre față de centru.

În partea a II-a a cărții John Ortberg descrie umblarea cu Isus în termenii a patru etape, care nu trebuie gândite ca ceva rigid de bifat, ci ca o încercare de a descrie ce se întâmplă în viața ucenicului, pe măsură ce se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Aceste patru etape identificate de John Ortberg sunt trezirea, curățirea, iluminarea și unirea și puteți descoperi la ce se referă pe scurt, ascultând întregul episod aici:

Cartea lui John Ortberg, Veșnicia în desfășurare, a fost o surpriză plăcută pentru mine, la mulți ani de la ultima carte citită de acest autor. Nu am fost niciodată un mare fan al lui, deși am prezentat mai multe cărți ale sale la începuturile emisiunii. Dar cartea de față a fost un pic diferită de ce am mai citit scris de el, fără anecdote și cu foarte puține glumițe, concentrându-se foarte mult asupra argumentelor din Scriptură sau ale altor teologi, citează chiar și din conceptele Părinților Bisericii, așa că vă încurajez să-o citiți!

Cartea Veșnicia în desfășurare de John Ortberg este publicată în limba română de Editura Scriptum, căreia îi mulțumim pentru colaborare!