Un strop de viață în preajma Paștelui #31


Hristos pe un măgăruș, sculptura din Muzeul Augustiner din Freiburg, este unul dintre cele mai emoționante chipuri ale lui Hristos din câte cunosc…

Am mers la muzeu pentru a petrece, în liniște, un timp cu acest Hristos pe măgăruș. Această sculptură din secolul al XIV-lea a fost făcută pentru a fi purtată într-un car în cadrul procesiunii din Duminica Floriilor.

Chipul alungit al lui Hristos, cu fruntea înaltă, părul lung, privirea pătrunzătoare, exprimă misterul suferinței Sale într-un mod care mă vrăjește. Mergând spre Ierusalim, oamenii Îl înconjoară și strigă „Osana!”, rup ramuri și le pun în calea Lui, însă Isus pare complet concentrat pe altceva. El nu privește la gloata agitată. El nu le face cu mâna. El vede ce se află dincolo de mișcare și zgomot: calea agonizantă a trădării, torturii, crucificării și morții. Ochii Săi văd ceea ce nimeni altcineva nu vede; fruntea Sa înaltă reflectă cunoștința unor lucruri ce depășesc capacitatea oricui de a înțelege. Văd aici melancolie, dar și o acceptare plină de pace. O conștiență profundă a durerii de neimaginat care trebuie îndurată, dar și determinarea de a face voia lui Dumnezeu. Pătrunde în nestatornicia inimii omenești, dar păstrează o imensă compasiune. Mai presus de toate este dragostea Lui, o dragoste nesfârșită și adâncă, născută din părtășia de nezdruncinat cu Dumnezeu Tatăl, care se revarsă către toți oamenii, oriunde s-ar afla. Nu e niciun om pe care să nu-l cunoască, niciunul pe care să nu-l iubească.

De fiecare dată când Îl privesc pe Hristos pe măgăruș, îmi amintesc că El mă vede cu toate păcatele mele, cu vinovăția și rușinea mea, și totuși mă iubește cu toată milostivirea, iertarea și compasiunea Sa.

Este o rugăciune însuși faptul că stau aici cu El în Muzeul Augustiner. Privesc, privesc și iar privesc, și știu că El vede adâncurile inimii mele. Nu am de ce să îmi fie frică.

Dumnezeule Atotputernic,

astăzi aducem slavă lui Hristos pentru victoria Sa,

cu cântece de laudă Îl acompaniem către orașul sfânt;

pentru ca și noi să ajungem în Ierusalimul ceresc

prin El, Cel ce trăiește și domnește veșnic împreună cu Tine.


Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: