Cum puteţi crede voi, care căutaţi slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu? Ioan 5:44
Am devenit din ce în ce mai conștient de faptul că, în Evanghelia lui Ioan, cuvântul „slavă” ocupă un loc central. Pe de o parte, slava lui Dumnezeu, cea dătătoare de viață. Și pe de altă parte, slava oamenilor, slava deșartă care duce la moarte. Evanghelia lui Ioan ne arată pe tot parcursul ei că suntem tentați să preferăm slava deșartă în locul slavei lui Dumnezeu.
Slava omului este întotdeauna legată de o formă sau alta de competiție. Slava oamenilor este rezultatul faptului că ești considerat mai bun, mai rapid, mai frumos, mai puternic, mai plin de succes decât alții. Este rezultatul comparației, în favoarea ta, cu alții. Această slavă vine odată cu o „mișcare ascendentă”. Cu cât urcăm pe scara succesului, cu atât primim mai multă slavă. Însă tocmai această slavă creează întunericul nostru. Ea duce la rivalitate, rivalitatea poartă cu ea începutul violenței, iar violența este calea către moarte. Slava omului se dovedește a fi una deșartă, falsă, fatală.
Cum ajungem, însă, să vedem și să primim slava lui Dumnezeu? În Evanghelia sa, Ioan ne arată că Dumnezeu a decis să ni Se reveleze în umilință. Iată vestea cea bună, iată și vestea tulburătoare. În înțelepciunea Sa veșnică, Dumnezeu a ales să ni Se reveleze nu prin competiție, ci prin compasiune, suferind alături de noi. Dumnezeu a ales calea unei „mișcări descendente”. De fiecare dată când Isus vorbește despre glorificarea Sa, El Se referă la umilirea și moartea Sa. Isus să slavă lui Dumnezeu și primește slava de la Dumnezeu, fâcând cunoscută slava Lui pentru noi, alegând calea Crucii. Slava învierii nu poate fi niciodată separată de slava crucii. Domnul cel înviat ne arată întotdeauna rănile Sale.
Așadar, slava lui Dumnezeu se află la polul opus față de cea a oamenilor. Oamenii caută slava urcând. Dumnezeu Își revelează slava coborând. Iată cel mai profund argument pentru a fi solidari cu cei nevoiași, cu cei oprimați, cu cei cu dizabilități. Aceștia sunt cei prin care slava lui Dumnezeu se poate manifesta pentru noi. Ei ne arată calea către Dumnezeu, calea către mântuire.
Da, Doamne, trebuie să mor împreună cu Tine, prin Tine și în Tine
și astfel să fiu gata să Te recunosc când îmi apari în învierea Ta.
Sunt atâtea lucruri care trebuie să moară în mine: atașamentele false, zgârcenia, mânia, nerăbdarea și lăcomia.
O, Doamne, sunt atât de centrat pe mine însumi,
preocupat de mine, de cariera mea, de viitorul meu, de numele meu și faima mea.
Văd acum atât de clar cât de puțin am murit împreună cu Tine, cât de puțin credincios am fost față de calea Ta.
Doamne, fă din această perioadă de Post una diferită față de celelalte.
Ajută-mă să Te regăsesc.
Amin!
Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.
CARTEA E O VIAȚĂ 