Întinde fără să frângi. Arta de a scoate ce e mai bun din oameni de Nancy Ortberg este o carte care se adresează în special celor care se află la conducerea unor lucrări și echipe în biserică, dar anumite principii pot fi aplicate și de cei care își doresc să fie mentori pentru alții, modele de disciplină în familie sau să fie însuflețiți de o nouă atitudine la locul de muncă, oricare ar fi acesta.
Foarte devreme în cariera mea am învățat că impresia pe care mi-o formez despre oameni va rivaliza cu competențele mele profesionale, în dobândirea succesului ca lider. Au fost nenumărate ocazii în care am fost suficient de hăruită să mi se încredințeze acele atribuții din care să trag aceste învățăminte, scrie Nancy Ortberg.
În general conducerea eficientă este exercitată de oameni chibzuiți și cumpătați, care știu să creeze condiții în care ceilalți pot da ce-i mai bun din ceea ce știu să facă cel mai bine. Dar niciodată nu-i vei vedea pe prima pagină a revistelor sau la știri. Poate de aceea se întâmplă să trecem ușor cu vederea locurile unde există o bună conducere și de unde putem învăța ceva. Dacă ne așteptăm să o vedem doar la acei puțini care dețin puterea, înseamnă că am pierdut mult prin faptul că am trecut cu vederea frumusețea și stabilitatea din cele mai neașteptate locuri.
Înflorire. Aceasta a fost declarația de intenție a lui Nancy Ortberg, pe care chiar și-a scris-o pe un bilețel, când se afla la conducerea Axis. Acel cuvânt a rămas țintuit acolo unde eu puteam să-l văd în fiecare zi, a intrat în inima și mintea mea și a animat orice întrunire, relație cu ceilalți și conversație cu mine însămi. M-a determinat să conduc bine, să construiesc o cultură în care oamenii, programele și sistemele să înflorească. Pentru mine, a înflori este un cuvânt puternic, profund și antrenant.
Iar pe lângă metafora înfloririi, celălalt simbol pe care îl regăsiți și în titlu, și, de altfel și pe coperta cărții, pentru a reprezenta ideea autoarei, este banda elastică. Poți trage, puțin câte puțin, de banda elastică – asta reprezintă dezvoltarea. Însă când tragi prea mult, banda devine foarte tensionată, în pericol de a se rupe. Întinsă la maxim pentru prea multă vreme, banda se distruge.
Așa m-a crescut pe mine Jamie Barr, mărturisește Nancy despre mentorul ei. Ca lider, ca învățător, ca urmaș al lui Cristos. Mi-a oferit ocazii, provocări și o relație, trei lucruri ce stau la baza unei evoluții influente cruciale. M-a tensionat până la limita durerii, dar niciodată până la limita distrugerii. În dialogul cu Jamie Barr despre cum aș putea să învăț și cum aș putea să fiu modelată prin învățare, am fost foarte încurajată. Cea mai eficientă provocare pe care un lider o poate oferi este angajarea într-o discuție despre învățare cu cel sau cei pe care-i conduce.
Rolul de lider presupune să ai speranța că poți schimba lucrurile ce trebuie schimbate și că poți crea ceva la care până acum nu ai visat. Speranța îți dă curajul de a merge mai departe, puterea de a ierta și harul de a-ți ține promisiunile. Speranța îndreaptă greșelile, stimulează optimismul și te fortifică.
Ori de câte ori am ocazia să retrăiesc această convergență a eforturilor depuse de mine și a darurilor lui Dumnezeu, speranța din mine atinge noi culmi, mărturisește Nancy Ortberg. Speranța ne eliberează de cinism și îndoială și ne restaurează credința. Și este mai puternică decât teama care ne-a determinat inițial să o urmărim.
Pe lângă speranță, următorul ingredient este viziunea. Ca lideri, misiunea noastră este să dăm viață viziunii și semnificație cuvintelor pe care le rostim, ca acestea să pătrundă până în cele mai adânci cotloane ale sufletului – acele părți care tânjesc după sens, semnificație și transformare. Viziunea presupune stimulare și provocare, evocare și imaginație. Înseamnă înfățișarea unui viitor reformat, plin de speranță.
Următorul ingredient este colaborarea. Mulți lideri se tem de discuțiile libere. Însă colaborarea nu înseamnă abdicare. Colaborarea degajă energia și pasiunea, și contribuția unică a oamenilor creați după chipul lui Dumnezeu. Este forța motrice pe care cei mai mulți lideri o subestimează adesea, și ca atare, nu beneficiază de ea.
Colaborarea nu este o promisiune, este o invitație. A-i asculta pe oameni nu presupune automat că vei și face ceea ce au sugerat ei. Prea puțini sunt, însă, oamenii care se simt motivați de o viziune care le este impusă. Cei mai mulți își doresc să fie parte a determinării și a modelării acelei viziuni. Și când inviți oamenii la masa rotundă, alături de tine, tu de fapt onorezi demnitatea lor și imaginea lui Dumnezeu imprimată de ei.
În ceea ce-i privește pe cei care se ocupă de echiparea liderilor, întrebarea care se pune este următoarea: „Avem curajul de a îngădui celor pe care-i pregătim să acționeze în felul lor?” Insistând să facem așa, onorăm individualitatea cu care Dumnezeu a înzestrat fiecare persoană. În felul acesta vom evita să facem oameni după asemănarea noastră, spre propria noastră satisfacție.
În continuare, Nancy Ortberg prezintă îndatoririle liderului. Liderii trebuie să se asigure că au oamenii potriviți în locurile potrivite. Liderul care procedează astfel va genera încredere; cel care neglijează acest aspect va cultiva neîncrederea și cinismul.
Apoi, una dintre cele mai importante misiuni pe care le ai ca lider este să-ți formezi echipa. Pe lângă celelalte lucruri, trebuie să lucrezi din greu la formarea și dezvoltarea echipei, cel mai important aspect al muncii tale.
Uneori, ceea ce te va ajuta să avansezi către următorul nivel este dezvoltarea. Ai oamenii potriviți, dar observi că au nevoie de creștere și maturitate în abilitățile lor. Conducerea este promisiunea dezvoltării. Fie că este afirmată sau nu, promisiunea că, atâta vreme cât conduc eu, relația ta cu Dumnezeu va fi consolidată, iar aptitudinile tale vor fi dezvoltate este o condiție ce nu poate să lipsească unei conduceri eficiente.
Liderii buni conduc bine de dragul lor înșiși. Trebuie să ne definim pe noi înșine foarte clar, trebuie să conducem având principii sănătoase și conștienți de punctele noastre slabe, pentru binele celorlalți, și nu pentru a încerca să umplem neajunsurile din noi.
Și un bun lider va conduce de dragul altora. O parte importantă a muncii de lider constă în a-i ajuta pe alții să-și depășească propriile interese. Și cea mai indicată persoană pentru a face acest lucru este cea care deja a parcurs drumul acesta dificil.
Eforturile tale de succes sunt necesare în fiecare zi chiar acolo unde te afli. Așa că, oricât te-ar costa, nu te da înapoi. Rolul de conducere contează cu adevărat. Cândva, cineva a descoperit calități valoroase în tine. Acum este rândul rău să-i ridici pe alții, scrie Nancy Ortberg în finalul cărții Întinde fără să frângi.
Mai multe pasaje din această carte descoperiți ascultând episodul integral aici:
PS: Despre altă carte de Nancy Ortberg, Slalom prin viață
CARTEA E O VIAȚĂ 